Psiholog Radu Leca

Cand ajungi in casnicie, intr-un punct limita si constientizezi ca nu te mai intelegi cu omul de langa tine, singura solutie pentru a nu fi trist, pentru a nu imbatrani mai repede, pentru a nu fi permanent nervos, este sa divortezi. Adultul echilibrat trece relativ usor peste actul in sine al despartirii. Isi reproseaza cateva aspecte liniare ce au depins de el in casnicie si incheie din punct de vedere emotional capitolul casatorie.

Dar acum apare cazul particular, in care regasim urmatoarea formula MAMA+TATA+COPIL=FAMILIE. In urma separarii aceasta formula se transforma in:

MAMA+COPIL=FAMILIE respectiv TATA+COPIL=FAMILIE.

Permiteti-mi sa o citez pe colega mea Mediator Elena Vasile:

Autoritatea parinteasca, poate fi definita ca fiind un ansamblu de drepturi si indatoriri care privesc cresterea si educatia minorului, dar si bunurile acestuia, indatoriri care apartin in mod egal ambilor parinti.

Incepand cu anul 2011, odata cu intrarea in vigoare a Noului Cod Civil, in cazul divortului parintilor, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti, afara de cazul in care instanta decide altfel, aceasta fiind regula. Prin modificarea acestor prevederi legale, legiuitorul a avut in vedere faptul ca pe intreg parcursul casatoriei, sotii exercita impreuna si in mod egal autoritatea parinteasca, iar desfacerea casatoriei parintilor nu trebuie afecteze in niciun fel cresterea si dezvoltarea minorului. Sintagma “autoritate parinteasca” este de multe ori inlocuita cu expresia „custodia comuna a minorului”, expresie utilizata in alte sisteme de drept, care nu se suprapune identic cu exercitarea autoritatii parintesti după divort, insa a patruns si in exprimarea utilizata in Romania. In sprijinul reglementarii privind exercitarea autoritatii parintesti, opereaza si un alt act normativ, si anume Legea nr. 192/2006 – privind medierea şi organizarea profesiei de mediator.Aceasta in mod special reglementeaza faptul ca printre alte neintelegeri aparute intre soti, prin mediere acestia pot stabili modalitatea de exercitare a drepturilor parintesti, stabilirea domiciliului copiilor, contributia parintilor la intretinerea copiilor, aceastea fiind elementele determinante ce definesc interesului superior al minorului.

Cunoscand toate cele mai sus, trebuie sa intelegem urmatoarele aspecte:

1. Dupa divort copilul se schimba 100%. Avem aici exemplul identic emotional al copilului ce este ras pe scalp de catre parinti, avand motivatia indesirii parului. Stupid si barbar. Copilul supus unui astfel de traume, isi schimba comportamentul la cateva ore dupa ce noua lui imagine sociala il urmareste. Asta simte si copilul cu parinti divortati: stigmatizare! Copilul nu percepe stigmatizarea real ci el constientizeaza lipsa unui pilon al echilibrului personal. In lipsa acestui echilibru, copilul isi modifica comportamentul din X in Y. Putem da exemplul copilului vesel ce se transforma in copil trist, copilul ce pana acum nu mintea, dupa divort simte nevoia sa fie vazut(si nu neaparat pozitiv).

Solutie la acest tip de problema particulara, aplicabila imediat. Pentru bine superior al copilului, parintii biologici in primele 12 luni post divort, trebuie sa petreaca impreuna tip de calitate cu minorul. Orice tip de manifestare agresiva, este cu desavarsire interzisa.

2. Lipsa de implicare ce apare la copilul cu parinti divortati, este vizibila si necombativa. Adevarul se situeaza undeva la jumatate. Copilul vrea sa fie vazut de restul adultilor din jur, vrea atentie, stie cum sa o obtina dar i se pare prea greu sa respecte reteta cunoscuta si prefera sa improvizez. Aici exista doua tipuri de punere in practica a lipsei de implicare in orice. Prima forma: se implica dezastruos, in asa fel incat sa nu mai fie a doua oara deranjat, dar o face semiconstient. Nu ai cum sa-l acuzi ca o face din rautate, ci doar dintr-o dorinta inconstienta de invizibilitate. A doua forma: nu se implica interior in nimic. Rezolva taskurile primite fara coordonare emotionala. La intrebarea De ce ai facut asa si nu ai facut altfel, subiectul da pasiv din umeri, coboara privirea dupa care isi muta privirea pe langa interlocutor, cautand o fereastra sau un tablou, unde se fixeaza.

Solutie la acest tip de problema particulara, aplicabila imediat.Implicarea fortata, la inceput, a minorului in sporturi de echipa. Inscrierea lui in programe educative si sportive. Niciodata nu trimiti copilul in tabara sau la bunici, dupa ce tu divortezi!

3. Ascultarea pasiva a discutiilor din jur, privitoare la unul dintre cei doi parinti. In functie de mediul in care se afla, la mama acasa sau la tata acasa, in prezenta unui membru secundar al familie(poate fi si prieten de familie), minorul asista din invizibilitatea sa, la discutii ce antreneaza eruptii emotionale devastatoare. Pilonii de sustinere emotionali, materni si paterni sunt distrusi rand pe rand cand de mama, cand de tata. Furia acumulata de adulti in timpul si dupa procesul de divort, rabufneste in discutiile particulare. Ascultate cu atentie, repet CU ATENTIE de minor, ele determina modificari profunde de perceptie si relationare, Avem exemplul nemediatizat al copilului care dupa ce a auzit despre mama sa ca isi petrece noptiile cu un alt barbat decat tatal sau, a cautat sa atraga inconstient atentia asupra sa, aruncandu-se in gol de la geamul imobilului. Tot aici mai am exemplu fetei de 13 ani, care dupa ce a auzit ca tatal sau o batea pe mama sa, numai dupa ce consumase cantitati importante de alcool, ramane insarcinata cu colegul ei de banca.

Solutie la acest tip de problema particulara, aplicabila imediat. NU VORBESTI NICIODATA IN PREAJMA COPILULUI DESPRE CE CREZI TU DE FOSTUL PARTENER DE VIATA. De ce? Datorita faptului ca fostul tau partener de viata, este si parintele copilului tau!!!

4. Purtarea VORBEI. Incepem acest paragraf cu o intrebare: iti plac cadourile? Da? Si copilului ii plac! Copii cu parinti divortati vor realiza orice task, implicati mai mult sau mai putin emotional, pentru a primii cadouri. Cuvantul CADOU nu are conotatii financiare pentru minor. Cadoul e cadou, chiar daca este o lanterna de buzunar sau o bicicleta. In functie de starea minorului cand a primit cadoul, acesta devine sau nu important, indiferent ce reprezinta sau cat costa. Pentru a castiga, pe drept, cadouri, minorul poate inventa povesti emotionante in care mananca bataie sau este pus la colt sau se ridica mana asupra lui, in fata unuia dintre parinti. Astfel Mama, aude cum Tatal Biologic este o persoana identica emotional cu toate crezurile ei(negative) personale. Ascultand discutiile din jur, minorul extrage informatia replicand-o identinc intr-o poveste inventata. De ce? Ca sa castige, muncind imaginativ, cadouri.

Solutie la acest tip de problema particulara, aplicabila imediat.Nu investi in cadouri mari. Petreceti timpul cu copilul. Niciodata atunci cand stii ca petreceti timpul cu copilul, pentru copil, sa nu fi trist. In acest fel copilul o sa-si cenzureze purtarea vorbei. De ce? Fiindca nu o sa-i mai pese.

Psiholog Porea Elena
Susținerea emoțională a copiilor după divorț
Divorțul reprezintă sfârșitul vieții de cuplu, consecință a conflictelor conjugale repetate, datorate diferitelor motive: infidelitate, violență conjugală, gelozie sau pur și simplu motivului ,,nu ne mai înțelegem”. Trauma divorțului este pregnant resimțită de ambii soți, indiferent de motiv, aceștia trecând prin schimbarea domiciliului, a rutinelor, împărțirea bunurilor. Și cum toate acestea se întâmplă în instanță, partenerii ajung și într-o luptă a orgoliilor, doar unul dintre ei câștigând procesul. Deseori se ajunge la mărturii menite să discrediteze fostul partener, pentru ca acesta să nu aibă câștig de cauză. În asemenea împrejurări aprecierile, calitățile, care au adus soții împreună devin cele mai mari defecte ale acestora.

În familiile cu copii, trauma divorțului este diseminată din sistemul părinților în subsistemul copiilor. Prin divorț, se destramă cuplul, dar în ceea ce privește familia, rolul părinților rămâne același. Dificultatea provine din neînțelegerea responsabilităților ce le revin părinților față de copii în momentul separării prin divorț. Prinși în mijlocul conflictului dintre părinți, ignorați aceștia pe motiv că ,,ei sunt prea mici să înțeleagă”, copiii trec prin multiple trăiri emoționale. De aceea, susținerea lor de către persoane specializate este esențială pentru dezvoltarea lor ulterioară. Unii specialiști compară trauma provocată de divorț cu trauma provocată de decesul unui părinte. Pierderea este elementul comun al ambelor evenimente traumatizante.

Uneori, în timpul divorțului, copiii sunt dezorientați de toate certurile dintre părinți, neștiind ce se va întâmpla cu ei în continuare. Sentimentul de nesiguranță se instalează din primul moment cand aceștia aud cuvântul ,,divorț”, indiferent de vârstă. De aceea este esențială informarea copiilor de către părinți că au luat decizia să divorțeze. Anunțul să se facă de ambii părinți odată și aceștia să motiveze separarea. Copii au capacitatea să înțeleagă motivul adevărat pentru care mama și tata nu mai pot sta împreună. Astfel, ei nu se vor învinui(,,dacă eram ascultător, nu se certau și erau împreună!”) și nu vor coaliza cu niciunul din părinți (,,tata este vinovat pentru că nu a venit acasă la timp!”). Atunci când părinții anunță vestea separării, aceștia trebuie să-i asigure pe copii de dragostea lor și să le aducă argumente clare despre respectarea responsabilităților față de ei: ,,Chiar dacă am decis să ne despărțim, iubirea noastră pentru voi este aceeași și vă vom crește în continuare împreună! Voi sunteți cel mai minunat rezultat al căsniciei noastre!”

Acestea fiind spuse, copiii vor participa împreună cu părinții la organizarea vieții în noile condiții. Rutinele se schimbă prin plecarea unuia dintre părinți. Cel care pleacă nu-și mai exercită rolul în familie și celălalt părinte îi preia rolul, împovărându-se. Uneori rolul este preluat de un frate/soră mai mare, parenterizându-l.
Când mama nu a lucrat pe perioada căsătoriei și tata a fost cel care a adus bani în casă, după divorț, aceasta trebuie să-și ia un serviciu pentru a întreține familia. Astfel copiii devin mai autonomi. Lipsa resurselor materiale, pot pune sub semnul întrebării visele copiilor legate de viitorul lor profesional. În familiile cu nivel de trai scăzut, deseori copiii părăsesc școala și devin întreținători.
Părinții trebuie să asigure resursele materiale și afective ale copiilor după divorț și să le aducă la cunoștință acestora, asigurându-i că vor fi sprijiniți necondiționat. Astfel anxietatea legată de viitor se va reduce foarte mult.
Suferința cea mai mare este provocată de separarea fraților. Băiatul merge cu tata, iar fata cu mama. Separare este trăită ca un doliu, un dublu doliu(tata și fratele/mama și sora). În acest caz este necesară susținerea emoțională a copilului în funcție de etapa de travaliu al doliului. Copiii sunt extrem de vulnerabili la depresie în această perioadă. Ei suferă pierderi și pe plan social, prin schimbarea locuinței și a școlii. Asocierea mai multor schimbări pot avea urmări devastatoare.

La un moment dat foștii soți își constituie o nouă familie și copiii sunt în situația de a accepta o nouă persoană de referință în viața lor. ,,Soțul mamei” sau ,,soția tatălui”, devin modele pentru copii, dacă aceștia sunt acceptați sau pot deveni cei mai mari dușmani, dacă simt că le este amenințată iubirea. Familia nou constituită poate fi formată și din noi membri, copii din altă căsătorie, care sunt educați după alte principii, cu alte valori. O relație deschisă de comunicare, ușurează acceptarea noii relații, prin manifestarea deschisă a iubirii și asigurarea stabilității.

De cele mai multe ori după divorț, în momentele când sunt furioși, foștii soți nu ezită să-și aducă injurii unul altuia, în fața copiilor. Copiii sunt, fără voia lor, judecătorii propriilor părinți. Relația cu celălalt părinte este grav avariată, mai ales cand și alți membri ai familiei susțin vinovăția. Copilul devine nesigur pe propriile sentimente. El își iubește părintele dar îi este interzisă iubirea și de aceea se simte vinovat pentru ceea ce simte.
A asculta copilul, a-i da posibilitatea să-și exprime liber sentimentele de iubire și temerile, furiile sunt esențiale pentru echilibrul său emoțional.

În grupul de prieteni, la școală, deseori copiii sunt etichetați, mai ales când, după seria problemelor create de noua situație familială, scade situația la învățătură. Pentru ca nu-și exteriorizează trăirile, copii manifestă tulburări comportamentale, în grupul de prieteni sau în timpul orelor de curs. Abia în această situație ajung la psiholog unde pot să se exprime într-un mediu securizant. Esențială în timpul terapiei este acceptarea necondiționată a copilului și crearea oportunității de deschidere, mai ales că în unele familii regula spune că nu trebuie să vorbească cu străinii despre problemele personale.

În concluzie consider că indiferent din ce motiv divorțul se produce, părinții trebuie să nu neglijeze implicarea copiilor în procesul de separare, respectarea dreptului acestuia de a avea o părere și de a se exprima. De asemenea este indicat să ceară ajutorul psihologului în timpul anunțării hotărârii de a divorța dar și pe tot parcursul procesului ce împarte responsabilitățile parentale, astfel încât copiii să fie corect informați. Exprimarea iubirii necondiționate, petrecerea timpului eficient cu copilul, chiar și în caz de separare, ușurează mult acceptarea noi situații și dezvoltare unor copii sănătoși emoțional.

Psiholog Canea Madalina Manuela

Intrebarile parintilor referitoare la sustinerea emotionala a copilului lor sunt justificate , deoarece in acesta perioada copii sunt afectati de divortul parintilor. Este importanta varsta copiilor in momentul divortului parintilor precum si atasamentul copilului fata de parintele care nu va mai fi alaturi de el zi de zi, deoarece acestia resimt diferit acest fapt.

Ceea ce simte un copil in aceste momente:
-se simte abandonat;
-furios;
-trist;
-rusinat fata de cei din jurul lui;
-“de ce tocmai mie ?”
-ar vrea sa schimbe lucrurile;
-el ar vrea sa aiba bagheta magica sa isi aduca parintii impreuna;

Ambii parinti au rolurile lor in sustinerea emotionala a copilului. Acestia pot apela la diferite metode :
-spuneti cat mai des “te iubesc”, astfel il asigurati ca dragostea voastra este la fel ca inainte, ca tineti la el indiferent de situatie;
-manifestati-va afectiunea si prin imbratisari;
-discutati neantelegerile , este important deoarece multi copii cred ca este vina lor in divortul parintilor;
-parintii ar fi bine sa ramana prezenti in viata copilului , sa participle la serbarile scolare ale acestuia, la concursuri, aniversari , atunci cand copilul are nevoie si de sustinerea morala si fizica din partea lor;
-despartirea parintilor in mod amiabil il poate ajuta pe copil sa nu resimta situatia atat de tensionata si conflictuala;
-petrecerea unui timp de calitate cu copilul , detensioneaza atmosfera;
-mesajul parintilor catre copii este bine sa cuprinda aspect care sa ii confere reafirmarea increderii , sigurantei , afectiunii din partea lor;

Ce ar trebui sa nu faca parintii in acesta situatie:
-nu va certati in fata lui , sa ii spuneti ca “seamana” –atunci cand greseste –cu “fosta/fostul”;
-evitati sa puneti copilul in mijlocul conflictului, sa il faceti sa aleaga pe unul dintre voi;
-nu il folositi ca si purtator de cuvant intre parinti, bunici;

Subiecte care ar putea fi atinse de catre parinti in discutia cu copilul:
-este cineva suparat pe el?
-unde urmeaza sa stea copilul;
-cu cine va sta ;
-fratii lui cu cine stau?
-jucariile, lucrurile lui pleaca?
-camera mea unde este?

Un aspect important al relatiei parinte-copil este sinceritata –respectul-increderea.

Andreea Dumitrache – psiholog clinician practicant in supervizare

Divortul parintilor reprezinta o criza care il pune pe copil in situatia de a se confrunta cu dificultati pe mai multe planuri: social, emotional, educational, dar si financiar. Pentru a le putea oferi sustinere emotionala copiilor, trebuie mai intai sa intelegem dinamica acestei crize familiale, ce se intampla in sufletul unui copil si ce rol au parintii in gestioarea situatiei.

Efectele divortului asupra copilului pot fi impartite in 3 categorii: pe termen scurt, mediu si lung:
-efecte pe termen scurt: tulburari de comportament, probleme educationale si relationale. Apare externalizarea afectelor la baieti si internalizarea acestora in cazul fetelor;
-efecte pe termen mediu: scaderea performantelor scolare (se contureaza riscul abandonului scolar), afectarea stimei de sine, dificultati in relatia copil-parinte;
-efecte pe termen lung: dificultati de adaptare, probleme in relatia de cuplu (intrucat relatia parintilor trebuie sa reprezinte un model de cuplu), nivel socio-economic scazut.

Atunci cand are loc o separare in drept a parintilor, acestia pot decide de comun acord aspecte legate de custodia minorului si anume: domiciliul stabil al copilului, program de vizita, pensie alimentara etc. Exista multe cazuri in care fostii soti nu reusesc sa ajunga la un comun acord, fiind nevoiti sa deschida in instanta proces pentru incredintarea minorului.

Daca parintii coopereaza si nu exista discrepante mari intre stilurile parentale, copilul se poate adapta mai usor la schimbare. In caz contrar, se poate dezvolta sindromul alienarii parentale. Acesta reprezinta activitatea de denigrare sistematica a unui parinte de catre celalalt parinte, avand ca scop final alienarea copilului de respectivul parinte. Concret, alienarea inseamna faptul ca prin anumite actiuni si utilizarea limbajului verbal sau non-verbal un copil este abuzat emotional, indoctrinat, pentru a-l determina sa isi perceapa celalalt parinte drept o persoana ostila. De asemenea, in multe situatii de divort, copiii stiu mai multe decat ar trebui si sunt utilizati pe postul de pion in jocul de putere al parintilor.

Interventia psihologului presupune:
-ascultare activa, reformulare (“sunt furios pe tatal meu pentru ca ne-a parasit…”), parafrazare etc;
-validarea si normalizarea trairilor exprimare de copil (“este normal sa simti aceste lucruri…”);
-tehnici de relaxare, sau interventii paradoxale;
-jocuri in cadrul grupului;
-jurnalul ghidat – copilul scrie ceea ce simte, apoi analizeaza impreuna cu consilierul sentimentele negative;
-insusirea unor tehnici de mediere a conflictelor intrafamiliale in ceea ce priveste relatiile intre frati;
-imagerie ghidata in ceea ce priveste performantele scolare ale copilului ce manifesta dezinteres fata de mediul academic, ca urmare a divortului parintilor(“unde te vezi profesional peste 10 ani?”);
-analiza avantajelor si dezavantajelor neimplicarii in activitati scolare;

Adeseori, inainte de separarea fizica, apare divortul emotional al partenerilor. In unele cazuri separarea poate fi un lucru benefic in comparatie cu pastrarea relatiei “de dragul copiilor”, intrucat un adult nefericit va avea un copil nefericit.

Rolul parintilor:
-de a le transmite copiilor urmatorul mesaj: ca parerea lor este importanta pentru parinti, insa decizia finala va fi luata de acestia din urma;
-de a-i face pe copii sa inteleaga faptul ca separarea parintilor nu are legatura cu ei, intrucat situatiile de divort pot trezi sentimente de vinovatie, rusine, inadecvare in sufletul copiilor;
-de a nu-i impovara cu informatii pe care nu este necesar sa le detina si de a nu-i folosi, adeseori involuntar, in strategii de manipulare a partenerului. A tine partea unuia dintre parinti reprezinta o provocare mult prea grea pentru un copil, iar probleme cuplului trebuie gestionatein cuplu;
-de a le explica copiilor ce schimbri urmeaza sa intervina in viata lor (stabilirea domiciliului, program de vizita etc.);
-de a pastra activitatile de rutina, care ofera copilului sentimentul de siguranta si stabilitate.

In unele cazuri, copilul este supraresponsabilizat si incearca sa preia atributiile parintelui care lipseste, insa problemele adultilor trebuie gestionate de acestia, iar copilul orientat catre preocuparile adecvate varstei sale.

Indiferent de motivele pentru care se ajunge la separare in cadrul unui cuplu, adultii trebuie sa fie atenti la schimbarile care au loc in comportamentul copiilor si sa le ofere sustinere emotionala atat inainte, cat si in timpul si dupa finalizarea divortului.

Psiholog Daniela Ghegoiu

Copiii ai căror părinţi au divorţat prezintã mai multe probleme de sănătate, mai multe dezechilibre emoţionale şi comportamentale, decât copiii care cresc alături de ambii părinţi.
Efectele divorţului se resimt nu doar pe termen scurt şi mediu, ci şi pe termen lung.
Când ajung la vârstele adulte, aceştia ating un nivel educaţional mai scăzut, se simt mai puţin ataşaţi de părinţii lor, declară că au probleme în propriul mariaj şi sunt mai puţin satisfăcuţi de propria viaţă.

Sunt mai frecvent marcaţi de suferinţă psihologică (tristeţe, regret, prezintã chiar şi tulburãri de personalitate).
Chiar dacă, problemele şi dezechilibrele emoṭionale nu sunt produse de divorţul ca atare, ci de ansamblul de factori şi condiţii, în care se reconstruieşte noua configuraţie familială.

Atitudinile şi comportamentele de fiecare zi ale pãrinṭilor care divorṭeazã îl expun pe copilul vostru la riscuri mai mari dacă :
-Nivelul veniturilor familiei scade semnificativ.
-Părintele cu care locuieşte nu îşi rezolvă propriile suferinţe: sentiment de eşec personal, stimă de sine scăzută, încredere în sine scăzută, tristeţe persistentă, iritabilitate, depresie.
-Părintele cu care locuieşte copilul nu are responsabilitatea necesarã, pentru a-şi asuma rolul de părinte în noile condiţii.
-Unul dintre părinţi, sau amândoi, îşi exprimă în faţa copilului resentimentele şi atitudinea conflictuală; în acest caz, copilul se poate simṭi vinovat şi de aici, se pot declanşa stãri depresive ale copilului.
Este recomandatã, interventia unui consilier sau psihoterapeut.
-Părintele cu care locuieşte copilul nu îi permite să aibă relaţii de comunicare şi de a petrece timpul cu celălalt părinte; E foarte important, pentru orice copil să păstreze o relaţie consistentă cu ambii părinţi şi îndeosebi cu părintele de sex opus de care e ataşat. Dacã nu se ṭine cont de acest aspect, copilul poate dezvolta reacṭii de dependenṭã faṭã de pãrintele, cãruia îi simte lipsa şi din nou, avem un motiv de a se declanşa reacṭii depresive la copil.

Din experienṭa acumulatã, am avut la şedinṭele de psihoterapie, copii cu simptomatologie de depresie, declanşate fiind de separarea pãrinṭilor, starea tensionatã, conflictualã din familie, frustrãri acumulate şi neexteriorizate prin comunicare( pãrinṭii erau mult prea ocupaṭi, ca sã-şi observe copilul).
Il puneţi pe copil în faţa unor schimbări: Sunt situaṭii în care, schimbaţi repetat condiţiile de locuit, cartierul şi şcoala (prietenii), stilul de viaţă.
Factorii care agravează cu certitudine consecinţele divorţului asupra copiilor sunt :
-Disputele conjugale care îl preced, atunci când copiii sunt folosiţi de părinţi drept confesori, judecători ai celuilalt, martori, complici, un aliat pentru descărcarea frustrărilor şi furiei unui pãrinte faṭã de celãlalt.
-Tranziţiile succesive pe care este obligat să le parcurgă: schimbarea locuinţei, şcolii, prietenilor, stilului de viaţă, acomodarea cu noii parteneri ai părinţilor şi cu fraţii vitregi
-Preadolescenţii pot fi, dezechilibraţi mai puternic de un divorţ, dar nu divorţul în sine este cauza, ci întâlnirea între schimbările bio-psiho-sociale specifice vârstei şi contextul separării părinţilor.
Recomandări pentru pãrinṭii care divorṭeazã:
-Stă în puterea părinţilor, să diminueze sau să agraveze consecinţele negative ale divorţului, în funcţie de modul în care aleg să se despartă.
-Dacă te gândeşti la divorţ, alege o cale cât mai non-conflictuală de separare
-Gândeşte relaţia ta cu partenerul şi separă rolurile de soţ / soţie de rolurile de părinte (tată / mamă); chiar dacă nu mai puteţi funcţiona ca un cuplu marital, puteţi cu înţelepciune funcţiona ca un cuplu parental!
-Alege o strategie în negocieri şi îţi vei proteja copilul de un stres periculos.
-Comunică cu partenerul / partenera şi găsiţi acele aranjamente familiale, care aduc cele mai puţine schimbări în viaţa copiilor şi care ajută la a le întreţine o imagine pozitivă a ambilor părinţi.
-Caută suport printre rude şi prieteni. Un alt adult responsabil poate oferi echilibrul emoṭional al copilului, creându-i starea de încredere.

Foarte important !

Soluţia cea mai bună este să nu aştepţi ca problemele să apară şi să se agraveze. Poţi apela la un consilier sau psihoterapeut. Imaginea ta publică şi imaginea de sine se pot îmbunătăţi.
Poti dobândi o încredere mai mare în tine, o stimă de sine mai bună, un control mai bun al propriilor emoţii.
Unul dintre cele mai dificile aspecte ale divorṭului este acela cã viaṭa se schimbã.
Indiferent de ce gândeşti despre divorṭ, indiferent de ce simṭi, de situaṭia în care te afli, viaṭa se schimbã pentru tine şi copilul tãu.
Rolul de pãrinte nu îşi pierde valoarea, dizolvarea cuplului nu înseamnã dizolvarea familiei.
A fi parinte singur cu asumare şi cu efort suplimentar, poṭi sã-i asiguri copilului tãu echilibrul emoṭional şi o bunã dezvoltare. Indiferent care este cauza, pentru care pãrintele îşi creşte singur copilul, este marcat de aceleaşi probleme: lipsa de suport, suprasolicitare emoṭionala şi fizicã, temerea cã nu-i oferã copilului tot ce are nevoie, iar câteodatã situaṭii financiare dificile.

Când un adult este constant stresat, copilul va simṭi şi va prelua toate sentimentele pãrintelui.
Copiii care trec prin divorṭul pãrinṭilor, au un risc mai mare de a dezvolta probleme de comportament sau de a avea abilitãṭi sociale scãzute, datoritã stresului şi traumei create în urma separãrii pãrinṭilor. Dacã pãrinṭii reuşesc sã aibã un divorṭ amiabil şi sã rãmânã o echipa pentru a susṭine interesele copiilor, atunci riscul se micşoreazã.

Fiecare copil are nevoie sã se simtã în siguranṭã, alãturi de un pãrinte afectuos, puternic şi echilibrat emoṭional.
Divorṭul este un moment dificil pentru întreaga familie, nu doar pentru pãrinṭi.

Viaṭa tuturor va fi afectatã mai mult sau mai puṭin. Totul înseamnã o serie de evenimente şi de schimbãri, faṭã de care, copiii pot reacṭiona în mod diferit.
Cum poṭi sã-l ajuṭi pe copil :
Oferã-i rãspunsuri la întrebãrile sale, fii dispus sã comunici despre acest subiect şi asigurã-l cã ambii pãrinṭi îi vor binele şi îi vor rãmâne alãturi, chiar dacã nu vor mai forma un cuplu.
Discutã despre emoṭiile pe care le trãieşte şi preocupãrile sale şi ajutã-l sã se organizeze şi sã se adapteze la schimbãrile pe care le presupun vizitele la celãlalt pãrinte sau mutarea într-o nouã locuintã.
Manifestã înṭelegere faṭã de partener, încearcã sã comunici cât mai bine cu el, pentru a-l ajuta pe copilul tãu sã se bucure de prezenṭa ambilor pãrinṭi şi asigurã-l pe copil de iubire şi sprijin necondiṭionat.

Cum reacṭioneazã copiii la divorṭul pãrinṭilor:
Ῑn perioada şcolarã micã, divorṭul este înṭeles ca o schimbare, care are loc la nivelul întregii familii. Copiii se pot simṭi vinovaṭi pentru despãrṭirea pãrinṭilor sau pot deveni agresivi faṭã de unul dintre pãrinṭi.
Ῑn perioada gimnazialã, copiii, deşi pot sã înṭeleagã motivele pentru care pãrinṭii s-au separat, le este greu sã accepte cã iubirea dintre pãrinṭii lor s-a terminat şi pot apãrea reacṭii de revoltã şi furie faṭã de pãrintele, care a luat decizia de a divorṭa.
Ῑn perioada adolescenṭei, reacṭiile pot fi diferite ca intensitate, dar nu vor lipsi. Unii adolescenṭi pot da dovadã de înṭelegere, faṭã de decizia pãrinṭilor, dar acest lucru nu înseamnã cã nu suferã şi cã nu sunt afectaṭi de divorṭ. Alṭi adolescenṭi pot avea reacṭii intense, agresive şi pot reproşa pãrinṭilor decizia de a divorṭa. Sunt frecvente încercãrile adolescenṭilor de a-i face pe pãrinṭi sã se simtã vinovaṭi pentru alegerea de a se despãrṭi.
De asemenea, adolescenṭii pot apela la comportamente de risc (consum de alcool, de droguri, fumat sau acte de delincvenṭã) şi grupuri de prieteni cu efecte negative pentru a face faṭã furiei, tristeṭii sau confuziei pe care le simt.

Ce poṭi sã faci ca pãrinte, pentru a reduce din impactul divorṭului asupra copilului tãu?
Pãstreazã rutinele cu care l-ai obişnuit pe copil.
Dacã existã o activitate, care copilul o realiza doar cu celalãlt pãrinte, gãsiṭi împreunã o soluṭie pentru ca, cei doi sã se bucure în continuare de acest obicei.
Oferã asigurãri copilului cu privire la iubirea şi sprijinul de care va beneficia în continuare, din partea ambilor pãrinṭi.
Menṭine-ṭi rãbdarea şi încearcã sã întelegi reacṭiile copilului. Dacã simte nevoia sã fie supãrat sau furios pe unul din pãrinṭi sau pe întreaga situaṭie, întelege cã este normal sã reacṭioneze în acest mod.
Planificã cu atenṭie timpul copilului, în aşa fel încât acesta sã poatã beneficia în continuare de interacṭiuni cu ambii pãrinṭi.
Asigurã-te cã a înṭeles cã divorṭul nu i se datoreazã lui.
Citiṭi împreunã şi vizionaṭi filme despre divorṭ pentru a-l ajuta pe copil sã înteleagã care sunt motivele şi cum se schimbã viaṭa tuturor celor implicaṭi într-un astfel de proces.

Comportamentul copilului dupã divorṭ
Fie cã are un comportament agresiv, fie cã se retrage în camera lui în tãcere, este un semn clar cã are nevoie de sprijinul tãu. Cel mai important este sã îl reasiguri, cã nu a contribuit cu nimic la despãrṭire, oricât de greu ar fi sã îṭi asumi chiar tu vina pentru cele întâmplate.

Comunicarea cu copilul dupã divorṭ
Cei mai mulṭi copii, care se confruntã cu divorṭul pãrinṭilor au tendinṭa sã îşi asume o falsã vinã în raport cu neînṭelegerile dintre pãrinṭi. Totul se naşte din sentimentele copilului de abandon, care se transformã în revolta şi furie, iar în spatele acestor comportamente se gãsesc tristeṭea, confuzia, dezechilibrele emoṭionale.
Oferã-i afecṭiune copilului tãu, care are nevoie sã ştie cã dragostea voastrã pentru el nu s-a schimbat, astfel încât sã simtã, cã nu este cel responsabil pentru despãrṭire.
Spune-i “te iubesc” cât mai des şi nu îl neglija.
Explicã-i schimbãrile:şi pregãteşte-l pentru schimbãrile care urmeazã, punctând în mod clar ce va fi diferit şi ce va rãmâne la fel.
Fã-l sã se simtã în siguranṭã şi optimist pentru viitor.

Acest articol a fost realizat pentru toti parintii ce trec, au trecut sau vor trece prin DIVORT. Autorii acestui articol sunt: Psiholog Daniela Ghegoiu, Psiholog Andreea Dumitrache,Psiholog Elena Porea,Psiholog Radu Leca, Psiholog Canea Madalina Manuela.

Publicistica Coach Radu Leca

WWW.ULTRAPSIHOLOGIE.RO

30 mai 2015

COMUNICAT DE PRESĂ POST EVENIMENT
CONFERINTA EDUCATIONALA CARE ESTE EXPERTIZA TA ?!

Revista de Psihologie, Formare, Mediere si Coaching UltraPsihologie.ro a organizat impreuna cu Asocitatiile Studentesti: Junii, Best Bucuresti si Yaimm, in data de 29 mai 2015, in cadrul Universitatii POLITEHNICA din Bucuresti, clădirea Rectoratului UPB, Amfiteatrul AN010 ”Radu Voinea” Conferinta Educationala – Care este expertiza ta?

La eveniment au fost invitati si au participat numerosi reprezentanti ai Statului Roman, printre care General in rezerva Viorel Iulian Popa,reprezentantul Departamentului pentru Armamente din cadrul Ministerului Apărării Naţionale Sublocotenent ing. Anabella COȚOVANU, ofițerul cu relațiile publice al Academiei Tehnice Militare, Maior Badea Marian ofiter specialist Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta Dealul Spirii.

Invitat special Dumitru Fornea Membru, Comitetul Economic si Social European; Relatii Internationale, Confederatia Sindicala Nationala Meridian.

Din partea Speackers Club au fost invitati si au participat dl Cătălin Popa, Actor, Profesor de Teatru și Director de trupă de Teatru, dl Andy Manole Antreprenor, speaker, trainer, Mihaela Mathe Executive Manager One Smart Star Romania, Telecomunicaţii.

Din partea Asociatiei FormaPsyBlue, a vorbit dna Psiholog Roxana Maier. Evenimentul a avut sustinerea musical educationala a Liceului Dinu Lipatti. Partenerul principal media a fost RadioFxNet.ro.In conformitate cu CEO RadioFxNet.ro, dl Florin Peste numarul ipiurilor unice pe Romania, pe parcursul evenimentului a fost de 50 de mii.

Evenimentul a avut stire TVR http://stiri.tvr.ro/mentori-si-specialisti-in-dezvoltare-personala-de-vorba-cu-studentii-de-la-politehnica_61076.html

In cadrul evenimentului au fost prezentate pe streaming live si studentiilor Politehnica Bucuresti participant directi in sala, diferitele forme de expertiza ale celor peste 20 de specialisti invitati

Le multumesc urmatorilor speakeri:

• CEO Motivonti.ro Ariel Constantinof
• Mihaiela Grimbovschi Avramescu Psiholog Specialist in Psihologia muncii, psihologie aplicata in Ministerul Apararii si Ordinii publice. Management organizational si resurse umane
• Trainer Petru Mustateanu – ce si-a lansat oficial cursul Relationarea Eficienta
• Anca Ionescu Mediator si Specialist in Comunicare diplomatica si protocol
• Florentina Gionea Specialist in Nutritie
• Ciobanu Florin, Presedinte Executiv Asociatia Junii, Promotor al Democratiei Europene
• Elena Vasile Mediator
• Cătălina Radu CEO Smart Change Romania
• Raul Rosu Psiholog, Psihoterapeut, Coach Certificare in coaching, Chidharom Conseil, France Certificare SHL in Occupational Testing and Assessment and Development Centres, London, UKUtilizator certificat pentru modelul Process Communication Management, Taibi Kahler Association
• Nicoleta Radu Consultant de afaceri prin Zanti Exclusive, cu specializare pe Management Strategic
• Veronica Maria Neacșu studenta anul 3 Facultatea de Psihologie
• Alexandru Mitrea President Best Bucuresti
• Victor Irimia Presedinte Yaimm
• Trainer/Formator Silviu Daniel Ionescu

Cu toată consideraţia,
Radu Leca

CEO UltraPsihologie.ro

Event Facebook Link https://www.facebook.com/events/984872794878951/

Website Page: http://ultrapsihologie.ro/comunicat/care-este-expertiza-ta-educatie-pentru-secolul-21/

Metode şi tehnici interactive de predare-învăţare în liceu

Alegerea metodelor şi formelor de lucru pedagogic prin care profesorul realizează un randament sau o performanţă pedagogică superioară, reprezintă unul din punctele cheie ale stilului de predare al profesorului, care imprimă pecetea personalităţii acestuia în rezolvarea de probleme, în orientarea soluţiilor, în felul în care este organizat şi condus procesul de învăţământ, în relaţia profesor-elev.
Azi în şcoala românească, predarea eficientă este sau ar trebui să fie centrată pe elev, orientată pe rezultate, performanţe, să implice o învăţare participativă, care să valorifice experienţa de viaţă, personală şi socială a elevului, să-l implice în totalitate în receptarea, procesarea, valorificarea, valorizarea informaţiilor, să genereze satisfacţie imediată, o imagine de sine pozitivă, utilizarea inteligenţei emoţionale, valorificarea potenţialului creativ al elevului, sentimentul succesului!
Perioada preadolescenţei şi adolescenţei în care se află elevii de liceu este perioada de maxim a creşterii capacităţilor perceptive şi de reprezentare, adolescentul dispunând de o percepţie complexă, voluntară şi perseverenţă (Ursula Şchiopu, Psihologia vârstelor, 1963). Are loc dezvoltarea gândirii care e mai antrenată, mai solicitată în rezolvarea de probleme noi, mai complexă şi mai variată, astfel încât adolescentul să capete deprinderea de a raţiona logic. Sunt întărite acum operaţiile formale: analiza şi sinteza, imaginaţia creativă, exprimarea propriilor judecăţi, surprinderea de noi relaţii între fenomene etc, (Teoria cognitiv-constructivistă a dezvoltarii a lui J. Piaget) şi se construieşte identitatea de sine: cine sunt?, cum sunt?, cine pot deveni? versus confuzia asumării rolurilor (Teoria dezvoltării psiho-sociale a lui Erik Erikson). Relaţiile determinante sunt cele dezvoltate la nivelul grupului social, în care adolescentul are posibilitatea să îşi exerseze afirmarea propriului sine, să îşi impună originalitatea, să îşi cunoască propriile posibilităţi pentru a-şi da seama cum poate să fie util şi să-şi împlinească astfel nevoia de sens şi autorealizare.
Metodele şi tehnicile interactive de predare-învăţare sunt numeroase şi, de aceea, am selectat câteva dintre cele frecvent folosite în clasă. Ele sunt clasificate după mai multe criterii, cum ar fi:

1) metode si tehnici interactive centrate pe dezvoltarea relaţiilor afective şi de acţiune:
Jocul de rol permite cunoaşterea celuilalt prin interpretarea rolurilor pe care el le manifestă în diferite situaţii. Prin intermediul lui elevul se transpune imaginar în anumite situaţii preluate din viaţa social, exersează anumite comportamente, ajungând să-şi apropie persoana reală, cognitiv şi afectiv, să pătrundă în gândurile, emoţiile, aspiraţiile, convingerile acesteia. Îşi dezvoltă empatia, contribuie la formarea deprinderilor şi regulior de colaborare, atitudinilor pozitive faţă de ceilalţi, responsabilităţi, autocontrol şi autoreglarea conduitelor.
Autodezvăluirea reprezintă procesul de autoexprimare a stărilor motivaţionale şi afective, a opiniilor şi convingerilor. Calitatea imaginii celuilalt depinde de măsura în care el reuşeşte să se autodezvăluie şi de capacitatea de a recepta şi interpreta informaţiile oferit.

2) Metode şi tehnici interactive centrate pe intercomunicare: brainstormingul, discuţia şi dezbaterea, comunicarea eficientă, argumentarea şi contraargumentarea.
Dezbaterea Karl Popper (metoda de dezbatere educatională) este o forma structurată de dezbatere educatională, care are la bază dialogul dintre două echipe, numite în mod formal Afirmatori şi Negatori. Participanţii într-o rundă de dezbateri trebuie să comunice argumente în baza unor raţionamente logice şi a unor dovezi palpabile, nu în funcţie de opiniile personale cu privire la tema discutată. Dezbaterea se realizează în faţa unui arbitru (o echipă formată din 3-5 membri), care trebuie să urmarească argumentele vorbitorilor şi să decidă o echipă câştigătoare. Prezintă ca avantaje: participarea activă a elevilor în realizarea sarcinilor propuse, dezvoltarea competenţelor de comunicare, argumentare şi a autonomiei, consolidarea încrederii în propriile forţe.
Brainstormingul sau asaltul de idei sau metoda evaluării amânate provine din metodologia creativităţii. Metoda a fost iniţiată de Alex Osborn care consideră asocierea mecanism fundamental al creativităţii. În prima parte a discuţiei elevii emit idei, soluţii cu privire la tema propusă, pot interveni pornind de la ideile colegilor. Nimeni nu are voie sa faca aprecieri referitoare la ideile propuse, idei care sunt înregistrate şi evaluate ulterior de un minigrup sau de un grup de experţi. Metoda stimulează participarea, spontaneitatea, interacţiunile cognitive.

3) Metode şi tehnici interactive centrate pe investigaţie.
Obsevarea este o metodă de investigare a obiectelor şi fenomenelor cu care subiectul relaţionează direct. Se bazează pe percepţia intenţionată, organizată, sistemică, plurimodală a obiectului: valorifică informaţiile obţinute prin percepţiile anterioare, spontane, unilaterale; elevii invaţă să întreprindă un demers observativ, să consemneze cele observate, să formuleze concluzii, să prezinte şi să valorifice datele, îşi dezvolta spiritul de observaţie.
Experimentul reprezintă o observare provocată în cadrul căreia subiectul formulează ipoteze cu privire la relaţiile determinative în care este implicat un anumit obiect/fenomen, modifică anumite variabile ale acestuia pentru a constata efectele şi pentru a confirma sau infirma ipoteza.
Proiectul reprezintă o metodă de instruire centrată pe cercetarea unei teme/probleme autentice, complexe, aplicative, identificate în realitate. Urmărind anumite obiective, elevii analizează situaţia prezentă, anticipă acţiuni viitoare, identifică şi organizează resursele necesare, realizează anumite rezultate. Metoda proiectelor are valenţe multiple: elevii învaţă să gândească şi să acţioneze în grup, în conformitate cu cerinţele realităţii, îşi dezvoltă capacităţile intelectuale şi creative, învaţă să finalizeze acţiunile întreprinse prin realizarea unui produs, învaţă să colaboreze.
Studiul de caz sau metoda cazului constă în prezentarea unor situaţii tipice, semnificative în vederea pregătirii, aprofundării, consolidării, sistematizării unor probleme. Cazul poate servi atât pentru cunoaşterea inductivă (în vederea formulării unor concluzii) cât şi pentru cunoaşterea deductivă (în vederea concretizării, particularizării). Cazul focalizat pe obiective clare şi diferenţiate valorifică experienţa elevilor.

4) Metode şi tehnici interactive de predare centrate pe cooperare.
Lectura este o metodă bazată pe comunicarea scrisă. Dispune de valenţe informative deosebite intrucât elevul, având sursa informativă în faţă, poate reveni pentru a înţelege mai bine, clarifica, reformula.
Se formează gustul pentru lectură şi se dezvoltă capacităţile intelectuale. Este important ca elevul să noteze ideile importante pentru a le reţine şi valorifica. Profesorul îndrumă elevul în luarea notiţelor instrumentându-l cu diferite tehnici precum: planul de idei, fişa de studiu, schemele logice, tabele, conspectul, rezumatul, analiza, comentariul de text, recenzia, referatul, eseul, eleborarea bibliografiei;
Tehnica “Evocare. Realizarea sensului. Reflectie personală” este tehnica centrată pe înţelegerea discursivă care valorifică potenţialul formelor voluntare şi logice ale memoriei şi potenţialul reflecţiei personale. Tehnica presupune o relaţie deosebită între cadrul didactic şi elev, între conducere şi autoconducere.
Tehnica “Ştiu. Vreau să ştiu. Am învăţat” este o tehnică care sprijină învăţarea. Înainte de prezentarea detaliată a problemei care urmează a fi învăţată, elevii listează individual aspectele pe care le cunosc. Se conştientizează astfel nivelul cunoaşterii individuale şi se creează condiţiile pentru înţelegerea noilor cunoştinţe. Trecând pe table selective ideile cunoscute de clasă, profesorul contribuie la evidenţierea şi sistematizarea ideilor ancoră. În următorul moment de activitate independent în care elevii precizează ce ar dori să afle, se declanşează interesul pentru temă şi se trasează direcţiile învăţării. După desfăşurarea actului de învăţare a noilor cunoştinţe se produce, întâi individual, apoi frontal consolidarea şi sistematizarea cunoştinţelor nou învăţate.
Metoda focus-group. Se focalizează pe producerea ideilor în cadrul interacţiunilor prin mecanismul interinfluenţării. Procesul elaborării ideilor, aparent liber, este direcţionat şi stimulat de moderator care prezintă problema, stabileşte împreună cu ceilalţi un set de reguli, menţine focalizarea pe tema propusă şi în acelaşi timp stimulează creşterea cantităţii de idei şi soluţii, exprimarea sentimentelor, stărilor emoţionale, opiniilor, atitudinilor, invită la argumentări şi contraargumentări, menţine atmosfera netensionată, previne divagaţiile şi acapararea discuţiilor.
Tehnica turului de masă, prin implicarea tuturor elevilor din echipă în emiterea ideilor, soluţiilor îi obişnuieşte să-şi exprime opiniile, să elaboreze şi să prezinte aceste opinii într-un limbaj précis, argumentat, să asculte opiniile colegilor, să valorifice, într-o formă sau alta, aceste opinii.
Tehnica acvariului, prin organizarea participanţilor în două grupuri, unul implicat în dezbaterea problemei, celălalt în observarea modului în care se dezvoltă dezbaterea, permite învăţarea conduitelor adecvate de comunicare menite să diminueze conflictul.

5) Metode interactive pentru producerea ideilor/soluţiilor.
Metoda Cubul orientează demersurile cognitive ale elevilor în cercetarea/cunoaşterea unui obiect/proces, pregătindu-l astfel pentru o învăţare independent eficientă. Pe feţele cubului sunt notate operaţiile mintale pe care elevul le va dezvolta în actul cognitiv, operaţii exprimate în termeni de verbe la modul imperativ: descrie, compară, asociază, analizează, argumentează, aplică. Activitatea continuă în perechi, când se discută, se argumentează ideile, soluţiile elaborate în activitatea independentă.
Rezolvarea creativă de probleme este o metodă care dezvoltă gândirea, fluiditatea şi flexibilitatea intelectuală. Profesorul prezintă elevilor situaţia-problemă, iar rezolvarea propriu-zisă este sarcina elevilor care identifică dificultatea cognitivă, reorganizează informaţia, formulează ipoteze, experimentează, testează, formulează concluzii, generalizează.
Autor Mihaela Petrisor – Speciliast in Educatie

Autor: Psiholog Maican Gabriela Denisa. De 15 ani psiholog in spitalul de psihiatrie Vedea,jud.Arges. PS.Principal si Supervizor in psihologie clinica, si psihoterapeut psihoterapie cognitiva.

Conceptul de grandoare. Manifestari clinice

Pentru bolnavii internati in spitalul de psihiatrie apare o schimbare in viata lor,incepand cu acomodarea in spital prin parasirea domiciliului, asimilarea si respectarea regulior spitalicesti, renuntarea la neconstrangerile habituale,parasirea mediului familial,social.
Sunt impuse noi restrictii,un nou mod de viata, statutul de pacient intrenat la psihiatrie.
Fiecare pacient adopta diferit statulul de bolnav,in functie de starea prezenta si de gradul de constientizare a bolii.,de criteriile de severitate a simptomatologiei,de istoricul personal, de factorii genetici, de personalitate. Reactia fiecarui pacient la rolul de bolnav este unica.
( raspuns comportamental la o situatie data,intr-un anumit context,spatiu timp, cu modificari afective,volitive,motivationale si implicit comportamentale).
La un pacient cu o personalitate de tip obsesiv, cu idei ipocondriace, rolul de bolnav creeaza o stare exagerata de tensiune psihica,disproportionata comparativ cu boala in sine.

Sunt mai multe variante de acceptare,,de amanare,de refuz a bolii.

De exemplu :

1 modul realist prin care un pacient accepta boala ;este un mod rational intalnit in anumite nevroze sau tulburari de stres posttraumatic,la pacienti cu un nivel de educatie destul de crescut,prin care recunoaste semnele bolii si accepta nevoia de tratament,in general nonpsihotici.;
2.ignorarea bolii poate fi intalnita la pacientii cu oligofrenie,la schizofreni,boli neurologice,deficite de integrare a informatiilor senzoriale ( Athanasiu).,sau la pacienti cu un nivel de cultura sanitara redusa.

Negarea bolii poate fi cauzata si de depresii,de o fragilitate psihica cerescuta,,cu scopul de a evita o situatie catastrofica din partea pacientului cand este pus in fata bolii,a noului statut si a consecintelor sale.

Atitudinile bolnavului fata de statutul de boala :

1 atitudine combativa – permite o adaptare adecvata la realitatea psihica
2.atitudinea de resemnare – de dezinteres,ce apare in special la depresiile endogene, si la unii opacienti ai caror conceptii religioase ii predispun la un indiferentism – poate fi si la psihotici.la schizofreniile paranoide,la schizotipali,
3.atitudinea de refugiu in boala pe care unii pacienti o aopta pentru a obtine un beneficiu secundar
4 atitudinea problemalizanta legata de raportarea bolii la coordonatele existentei sale ( culpabilitate pentru fapte care-l apasa sau sunt implicate alte persoane).
Ideile ipocondrice sunt convingeri privind existenta unei boli incurabile, cu gravitate deosebita de care subiectul ar suferi,in dezacord cu starea de sanatate foarte buna sau putin modificata a pacientului.

Cu toate asigurarile primite din partea specialistilor( psihiatri,psihologi,asistenti sociali,medicali),pacientul intensifica,analizeaza,,interpreteaza ,amplifica modificarile fiziologice proprii.

Caracteristicile pacientului ipocondriac intalnit in clinica :

Este pacientul care face multe investigatii,mereu nemultumit de tratament,se documenteaza,este cel ce solicita multe medicamente,investigatii repetate.
Convingerea irationala este ca boala este incurabila .
Poate fi si o intarire comportamentala in prezenta stimuluilui. El solicita suplimentar alte investigatii, i se ofera posibilitatea efectuarii, iar cand atentia nu se mai focalizeaza spre el,se repeta comportamentul,obtinand beneficiul aparent imediat ( investigatia) si secundar
( convingerea ca este bolnav,si implicitit compatimirea si atentia suplimentara comparativ cu alti pacienti cu diagnostice diferite).
In situatia cand nu se obtine ceea ce doreste ca rezultat imediat – un alt diagnostic mai sever decat precedentul,- insa primeste tratament,altul decat cel anterior ( in urma insistentelor si a crizelor de regula conversive este de dorit prescrierea altor medicamente) pacientul este recompensat prin atentie si prin afectiune,prin rationalizare,prin contraargumente convigerilor disfunctionale ( medicamentele ca substitute) sub orice forma.
Cu toate ca este adult,pacientul ipocondriac se comporta de obiecei precum copilul prin insistente,prin santaj emotional,prin acuze de rau generalizat,prin imaturitate emotionala,prin ganduri de moarte :”’mai bine mor decat sa fiu chinuit …’Este destul de dificil de abordat,cu toate contraargumentele,insistentele,deoarece el stie ca este grav bolnav,si de aceea si ceilalti trebuie sa tina cont de starea lui precara si sa se comporte ca atare,ori de cate ori solicita.

Convingerea sa este ca functionalitate generala este deteriorata,posibilitatile sale sunt minime,fatigabilitatea intensa,suprasolicitarea pe masura.
Asfel ca boala poate fi chiar o sursa de satisfactie narcisistica, evedentiind trasaturile primitive – satisfactia imediata .
Atunci cand pacientul are un statut inferior,un nivel intelectual redus,eventuale esecuri personale,o situatie materiala destul de precara,atunci statutul de bolnav grav,incurabil este nu doar o scuza a neputintelor sale,ci chiar un mod de valorizare .( „’sunt atat de bolnav comparativ cu ceilalti si totusi,am facut multe lucruri …”’.)

Chaslin afirma ca „ideea hipocondriaca poate fi o simpla preocupare ( mai degraba teama decat idee) poate fi o obsesie ( tema si idee),poate fi o idee deliranta.

Sindromul hipocondriac este centrat in jurul ideilor hipocondriace,carora li se adauga anxietatea si cenestopatiile. In asociatie cu alte simptome pot aparea in : obsesii;fobii;nevroze.depresii;debutul schizofreniilor,paralizie generala progresiva,demente senile..

Distorsiunile cognitive apar atunci cand structurile cognitive inglobeaza evenimente negative traite in copilarie.Problemele subiectului sunt secundare cognitiilor sale,care sunt bazate uneori pe premise false,ce se dezvolta in mica copilarie .

Factorii de mentinere a comportamentului de bolnav sunt trasaturile de personalitate, educatia ( invatarea, comportamentele invatate, sa se planga,sau dimpotriva sa nu spuna nimic,modelul cultural,starea socio-economica si beneficiile secundare. Acestea la randul lor impllica un mecanism important in stilul functional al persoanei.

Modificarea unui stil disfunctional se face in primul rand utilizand principiile si tehnicile psihoterapiei cognitiv-comportamentale,ce au la baza identificarea cognitiilor irationale si inlocuiree cu cele rationale si de invatare de strategii noi si eficiente cognitiv – comportamentale atat in situatia data cat si ca modele pentru situatiile ulterioare cu scopul de a optimiza comportamentul .(de a invata pacientul sa accepte boala si sa poata trai cu ea; acceptarea realista,rationala ).
Maniera in care individul se comporta depinde de perspectiva asupra propriei persoane si asupra lumii in care traieste.

Bibliografie :
ATHANASIU A.,”Elemente de psihologie medicala ” ed. Med .Bucuresti,1983
GORGOS C.,”Vademecum in psihiatrie”,Ed.Med. Bucuresti,1985 .
HOLDEVICI,I,” Psihoterapia anxietatii”,ed. Universitara,Bucuresti,2011
IAMANDESCU B,I.,”Psihologie medicala ”,Ed Infomedica,Bucuresti,2005
NEVEANU P.P., „Dictionar de psihologie”,Ed. Albatros, Bucuresti,1978
PREDESCU V., „Psihiatrie”,vol I, Ed. Med. Bucuresti, 1989

Autor : psiholog pr.Maican Gabriela Denisa,supervizor psihologie clinica,

SKE – Student Kit Evolution, Psiholog Radu Leca si UltraPsihologie.ro in parteneriat cu Asociatii studentesti, prezinta:

“Metode si Tehnici aplicate de DISCRIMINARE“

Care este scopul acestei conferinte si cum influenteaza educatia studentului?

Conferinta tradus in Engleza si Franceza.

Scopul declarat si transparent este informarea corecta in mediul academic, a studentului roman. Prin organizarea acestei conferinte se urmareste aducerea in constiinta studentului a principalelor douasprezece tipuri de discriminare existente, si posibilile lor solutionari.

Conferinta “Metode si Tehnici aplicate de DISCRIMINARE”:

• este sustinuta mediatic de: UNSR, Asociatia Yaimm si Asociatia Junii.
• are girul Copsi.ro, Zivac.ro si Formapsyblue.ro
• promoveaza valori autentice romanesti

Puteti analiza Conferinta TRECUTA!

Evenimentul a fost filmat in intregime si transmis LIVE pe RadioFxNet.ro:

 

Colaborarea cu departamentul Stiri al Televiziunii Romane va continua si la urmatoarele evenimente.
http://stiri.tvr.ro/mentori-si-specialisti-in-dezvoltare-personala-de-vorba-cu-studentii-de-la-politehnica_61076.html

Toate fiintele umane se nasc libere si egale in demnitate si in drepturi. Ele sunt inzestrate cu ratiune si constiinta si trebuie sa se comporte unele fata de altele in spiritul fraternitatii.“
(Declaratia universala a drepturilor omului, articolul 1)

Invitat: speakersclub.eu ANDREEA MIHALCEA

Autor, Speaker & Consultant Marketing și Vânzări Fondatoarea Totul Despre Raw, una dintre cele mai mari comunități online dedicate unui stil de viață plin de energie și cat mai raw vegan, este și autorul cărții în curs de apariție: Speed Selling. The Fast Track To Double Your Sales Without Sacrificing Who You Are, o carte practică, ce pune în discuție principiile noilor legi de marketing și vânzări.

Invitat: Dna Dana Varga – Consilier de Stat în cadrul Cancelariei Primului Ministru din 22 ianuarie 2015, prin Decizia Primului – Ministru nr. 20/22 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 51/22 ianuarie 2015 – Speaker INVITAT si Confirmat in cadrul Conferintei Conferinta “Metode si Tehnici aplicate de DISCRIMINARE”.

Invitat: Dna LOREDANA LATIS Life & Business Coach, Presedintele Academiei Romane de Coaching este SPEAKER CONFIRMAT in cadrul Conferintei
“Metode si Tehnici Aplicate de DISCRIMINARE”.

Invitat: Impresar, om de televiziune, promoter muzical Dl Radu Groza a CONFIRMAT PARTICIPAREA !

In cadrul conferintei cu tema “Metode si Tehnici Aplicate de Discriminare”,din data de 27 iunie 2015, realizata in cadrul Universitatii Universitatea Politehnica Bucuresti, dl Radu Groza isi aduce aportul informational: Tematica particulara abordata: Discriminarea in ShowBiz.

Radu Groza

Invitat: Alexandra Andra Ioo – Parapsiholog, terapeut, autor si formator cursuri dezvoltare spirituala si terapii complementare. Speaker INVITAT si Confirmat iin cadrul Conferintei “Metode si Tehnici aplicate de DISCRIMINARE”.

1.Discriminare rasiala si etnica (Rasism)
Responsabil Psihoterapeut Ruxandra Ioana Stoica

Termenul de “discriminare”, in general, a evoluat in limba engleza americana fiind utilizat ca si tratament defavorabil al unui individ – termenul referindu-se initial numai la intelesul de rasa, mai tarziu generalizandu-se ca membru intr-un anumit grup social sau categorie sociala nedorita. Rasismul ramane un instrument ideologic foarte des utilizat de anumite grupuri pentru a-si justifica tratamentul inegal aplicat grupurilor sociale defavorizate

2.Discriminare pe baza de sex sau orientare sexual ( Sexism, heterosexismul, heteronormativity si homofobia )
Responsabil Mihaiela Grimbovschi Avramescu Psiholog Specialist in Psihologia muncii, psihologie aplicata in Ministerul Apararii si Ordinii publice. Management organizational si resurse umane

Desi sexismul se refera la credintele si atitudinile in raport cu sexul unei persoane, astfel de convingeri si atitudini sunt de natura sociala si in mod normal nu au consecinte juridice. Discriminarea sexuala, pe de alta parte, poate avea consecinte juridice.
Desi ceea ce constituie o discriminare bazata pe sex variaza intre tari, esenta este ca aceasta este o actiune ostila initiata de o persoana impotriva altei persoane, aceasta actiune nu ar fi avut loc daca persoana ar fi de alt sex. Social, diferentele sexuale au fost folosite pentru a justifica roluri diferite pentru barbati si femei, in unele cazuri dand nastere pretentiilor de rol principal si secundar.
Discriminarea, de obicei, urmeaza stereotipurilor de sex detinute de o societate.
Cele mai intalnite forme de discriminare sunt:
Sexismul cu privire la relatiile de munca
Sexism in cu privire la incredintarea minorilor
Transexualii, deopotriva masculini si feminini, au probleme in gasirea unui loc de munca, sunt izolati social si ocazional sufera atacuri violente. Cu toate acestea, problema de discriminare de sex nu se opreste la persoanele transexuale sau la femei. Barbatii sunt de multe ori victima in anumite zone ale ocuparii fortei de munca pentru ca sunt barbati, cind incep sa caute de lucru in secretariat si ingrijirea copiilor, munci traditional percepute ca “locuri de munca ale femeilor”. Acest efort se face, poate pentru auto-protectie, pentru a mentine rolurile traditionale ale societatii, sau pentru alte rationamente defecte, imorale sau ilegale care aduc prejudicii.

3.Discriminare pe baza de limba (linguicism sau logocism)
Responsabil Catalin Popa – Director de Teatru

Diversitatea de limba este protejata si respectata de catre majoritatea tarilor pentru valoarea diversitatii culturale. Cu toate acestea, oamenii sunt uneori supusi unui tratament diferit, deoarece limba lor preferata este asociata cu un anumit grup, de clasa sau categorie. Frecvent, limba preferata este doar un alt atribut de separare a unui grup etnic.

4.Discriminarea pe baza de varsta
Responsabil dna Gabriela Udeanu CEO www.Buzzle.ro

Se manifesta printr-o preferinta a firmelor de a angaja cu predilectie proaspat absolventi, care accepta un salariu mic in pofida volumului de munca mare, pentru ca altfel nu pot acumula experienta necesara. De asemenea, exista o reticenta a firmelor in a angaja persoane cu varste peste 40, persoane despre care se considera ca s-ar acomoda mai greu valorilor firmei si despre care se stie ca au asteptari mai mari din punct de vedere salarial sau sunt mai putin interesate de a lucra ore suplimentare

5. Discriminare inversa
Responsabil Jurist/Mediator dna Elena Vasile

Unele incercari de anti-discriminare au fost criticate ca discriminare inversa.

6. Discriminare pozitiva
Responsabil Trainer Petru Mustateanu

Masurile care vizeaza un anumit grup si care urmaresc eliminarea si prevenirea discriminarii sau compensarea dezavantajelor rezultate din atitudini, comportamente si structuri existente poarta denumirea de discriminare pozitiva. Exista tendinta de abandonare a sintagmei discriminare pozitiva in favoarea celor de masuri specifice sau de tratament preferential deoarece, spre deosebire de discriminarea pozitiva, care presupune acordarea unei preferinte automate si absolute membrilor grupului minoritar, celelalte doua vizeaza asigurarea egalitatii depline si efective, permitand ca aprecierea sa se faca in concret, de la caz la caz.

7. Discriminarea persoanelor cu handicap

Responsabil COSTIN CIOABLĂ, Regional Sales Manager – UniCredit Consumer Financing – Speaker recomandat de speakersclub.eu

Având peste 13 ani de experiență în vânzări, din care 10 ani in sistemul bancar, unde a ocupat funcții de la Agent Vanzari, Branch Manager, până la Regional Sales Manager, Costin are un background de trainer și project manager, fiind determinat spre evoluție de dorința de a fi cel mai bun.

Discriminarea impotriva persoanelor cu handicap in favoarea persoanelor care nu sunt se numeste ableism sau disablism.

8. Discriminarea religioasa

Asociatia FORMAPSYBLUE este inscrisa in Registrul Furnizorilor de Formare Profesionala, partea a-II-a cu avizul nr. RF-II-B-130, din 25.01.2013, din cadrul Colegiului Psihologilor din Romania.
Obiectivele asociatiei sunt urmatoarele:- autorizarea cursurilor de formare profesionala in toate domeniile, conform Clasificarii Ocupatiilor din Romania
– infiintarea, organizarea si administrarea de centre de consiliere, formare profesionala, orientare si plasare a fortei de munca pe teritoriul Romaniei, dar si al Uniunii Europene
– infiintarea, organizarea si administrarea de centre de activitati recreative pentru petrecerea timpului liber
– elaborarea de proiecte de finantare pentru sustinerea scopurilor si obiectivelor sale
– actionarea pentru a beneficia de toate facilitatile oferite de lege, organizatiilor nonguvernamentale
– autorizarea tuturor activitatilor in conditiile legii
– organizarea unor activitati ecologice, culturale, sociale, turistico-sportive in scopul unei educatii civice sanatoase.

Discriminare religioasa este evaluarea sau tratarea unei persoane sau a unui grup diferit din cauza prin ceea ce ei fac sau nu cred.
Oricine poate fi victima a discriminarii! Normele interne sau internaţionale nu limiteaza sfera persoanelor vulnerabile şi care pot fi supuse discriminarii. Orice criteriu in funcţie de care o persoana este tratata diferit poate constitui un criteriu de discriminare.

9.Discriminarea directa
Responsabil dna Laura Constantinescu-Mediator

Survine cand o persoana beneficiaza de un tratament mai putin favorabil decat o alta persoana care a fost, este sau ar putea fi intr-o situatie comparabila, pe baza oricarui criteriu de discriminare prevazut de legislatia in vigoare.

10. Discriminarea multipla

Survine atunci cand o persoana sau un grup de persoane sunt tratate diferentiat, intr-o situatie egala, pe baza a doua sau a mai multor criterii de discriminare, cumulativ.

11. Discriminarea bazata pe casta
Responsabil Psiholog Roxana Maier

Discriminarea pe motive de casta, este raspandita mai ales in unele parti din Asia (India, Sri Lanka, Bangladesh, Nepal, Japonia) si Africa.

12. Discriminarea Informationala

PARTICIPÂND LA ACEASTĂ CONFERINȚĂ, CASTIGI:
•informatie despre programele europene antidiscriminare
• informatie despre programele europene antidiscriminare ce vor aparea in viitorul apropiat
• cursuri de formare ce te ajuta sa te definesti ca membru al societatii romaesti si sa te echilibreze personal
• interactiune cu specialisti care te instruiesc și investesc în formarea ta
• interacționezi cu multi alți studenti care au același target și cauta aceleasi provocări la fel ca și tine

NEPARTICIPÂND LA ACEASTĂ CONFERINȚĂ:
•nu intri in contact direct cu specialist si• nu ai acces la info-sharing de calitate
•nu vei cunoaste care sunt noile tendințe în materie de discriminare si posbilele lor solutionari
• este posibil să pierzi timp si bani încercând să rezolvi probleme pe care ai putea să le previi folosind informații de la acest eveniment, exemplu: cum sa te feresti de discriminare
• nu primești răspunsuri corecte, la intrebarile formulate de tine

ACEST EVENIMENT ESTE CU ADEVARAT PENTRU TINE, DACĂ:
•ești Student, Profesor sau liber-profesionist
•esti lider de echipa sau tinzi la acest statut
• vrei să înțelegi perfect care sunt nevoile cheie si aspiratile colegilor din echipa ta
•îți dorești să afli exemple concrete de discriminare
• îți dorești să ai o echipă echilibrata, care să fie competitiva chiar și când TU ca lider, nu ești acolo•
•ești interesat să te dezvolți correct atât personal cat si profesional
• îți place să înveți lucruri aplicate, nu doar să asculți lucruri nefolositoare
• ești interesat să devii mai intelegator, pentru tine, pentru colegii tai si familia ta

Parteneri media: www.businesspromoter.ro, www.media-news.ro, www.buzzle.ro, www.vinsieu.ro, www.hotel-capitol.ro

SKE – Student Kit Evolution, Psychologist Radu Leca and UltraPsihologie.ro in partnership with Students Associations present:

“Methods and techniques applied for DISCRIMINATION”
What is the purpose of this conference and the influence upon the student education?
The stated and transparent goal is the correct information of the Romanian student in academia. This conference aims to bring the main twelve types of the existing discrimination and their possible settlement to the student awareness.
1. Ethnic
2. Sexism
3. Caste
4. Language
5. Age
6. Reverse
7. Positive
8. Religious
9. Direct
10. Multiple
11. Harassment

“All human beings are born free and equal in dignity and rights. They are endowed with reason and conscience and should act towards one another in a spirit of brotherhood. ”
(The Universal Declaration of Human Rights, Article 1)

1. Racial and Ethnic Discrimination (Racism)
Responsible – Psychotherapist Ruxandra Stoica
The term “discrimination” has generally developed in American English language being used as unfavorable treatment of an individual – the term originally referring only to ‘race’ meaning, later being generally used for the membership in a particular social group or unwanted social category. Racism remains an ideological tool often used by certain groups to justify unequal treatment applied to disadvantaged social groups.

2. Discrimination based on sex or sexual orientation (Sexism, heterosexism, heteronormativity and homophobia)

Although sexism refers to the beliefs and attitudes in connection to the sex of a person, such beliefs and attitudes are of social nature and normally have no legal consequences. Sexual discrimination, on the other hand, can have legal consequences.
Although discrimination based on sex is not the same in different countries, the essence is that this discrimination is a hostile action initiated by one person against another person, and this action would not have occurred if the person had the other sex. Socially, sexual differences have been used to justify different roles for men and women, in some cases giving rise to claims of main and secondary role.
Discrimination usually follows the sex stereotypes of a society.
The most common forms of discrimination are:
• Sexism related to labor relations
• Sexism related to custody of minors
Transsexuals, male and female alike, have problems finding a job, are socially isolated and occasionally suffer violent attacks. However, the problem of sex discrimination does not stop at transsexual people or women. Men are often victims in specific areas of employment because they are men, when starting to look for work in the secretariat and childcare, jobs traditionally seen as “women’s jobs “. This effort is made perhaps for self-protection, to maintain the traditional roles of the society, or other faulty, immoral or unlawful prejudicial judgments.
3. Discrimination based on language (linguicism or logocism)
Responsible – Catalin Popa , Theatre Manager
Language diversity is protected and respected by most countries for the value of cultural diversity. However, people are sometimes treated differently because their preferred language is associated with a certain group, class or category. Commonly, the preferred language is just another attribute of separating an ethnic group.

4. Discrimination based on age

It is manifested by the preference of companies to hire fresh graduates who accept a low salary despite high workload, because otherwise they cannot gain the necessary experience. Also, firms are reluctant to hire people aged over 40, people who are deemed would accommodate less to the values of the company and which are known to have higher expectations in terms of salary or are less interested to work overtime.

5. Reverse Discrimination

Some attempts of anti – discrimination have been criticized as reverse discrimination.

6. Positive Discrimination

Measures referring to a particular group and that are pursuing the elimination and prevention of discrimination or to compensate the disadvantages arising from the attitudes, behaviors and existing structures are called positive discrimination. There is a tendency to abandon the term of ‘positive discrimination’ in favor of ‘specific action’ or ‘preferential treatment’ because, opposite to positive discrimination that involves an automate and absolute preference given to the members of a minority group, the other two terms aims to ensure full and effective equality, allowing a concrete assessment from case to case.

7. Discrimination against persons with disabilities

Discrimination against persons with disabilities in favor of people without disabilities is called ableism or disablism .
8. Religious Discrimination

Religious discrimination is valuing or treating a person or group differently because of what they do or do not believe.
Anyone can be a victim of discrimination! Internal or international rules do not limit the sphere of persons who may be vulnerable and subject to discrimination. Any criterion by which a person is treated differently can be a criterion of discrimination.

9. Direct Discrimination

It occurs when a person receives less favorable treatment than another person who was, is or could be in a comparable situation, based on any discrimination criterion under the laws in force.

10. Multiple Discrimination

It occurs when a person or group of persons are treated differently when they are in equal situations, based cumulatively on two or more discriminatory criteria.

11. Discrimination based on caste

Discrimination based on caste is particularly prevalent in parts of Asia (India, Sri Lanka, Bangladesh, Nepal, Japan) and Africa.
BY PARTICIPATING TO THIS CONFERENCE YOU ACQUIRE:
• information about European anti-discrimination programs
• information about European anti-discrimination programs that will occur in the next future
• training helping to define yourself as a member of the Romanian society and to balance your person
• interaction with specialists instructing you and investing in your training
• interaction with many other students who have the same target and the same challenges as you
NOT PARTICIPATING TO THIS CONFERENCE means:
• not come in direct contact with specialists
• not have access to quality info-sharing
• you will not know the new trends in discrimination field and possible settlement of discrimination
• it is possible to lose time and money trying to fix problems that you could prevent by using information from this event, e.g. how to beware of discrimination
• do not get the right answers to the questions raised by you
THIS EVENT IS REALLY FOR YOU IF:
• you are student, teacher or self-employed
• you are team leader or you tend to be one
• you want to understand perfectly the key needs and aspiration of your team colleagues
• you want to find concrete examples of Discrimination
• you want to have a motivated team that is competitive even when you, as a Leader, are not there
• you are interested to develop yourself both personally and professionally
• you like to learn practical things not only to listen to useless stuff
• you are interested in becoming a more understanding man, for you, your colleagues and your family

http://www.vinsieu.ro/eveniment/bucuresti/bucuresti/conferinte-si-seminarii/conferinta-metode-si-tehnici-aplicate-de-discriminare/103130/e.html

SKE – Évolution d’Étudiant Kit,le psychologue Radu Leca et www.UltraPsihologie.ro , en parteneriat avec Junii présente :

MÉTHODES ET TECHNIQUES APPLIQUÉES À LA DISCRIMINATION
Quel est le but de cette conférence et comment il affecte l’enseignement(éducation) de l’étudiant?

Le but exposé et transparente est de transmettre des informations correctes au milieu universitaire, l’étudiant roumain. En organisant cette conférence au but d’apporter(introduire) à la conscience de l’étudiant des douze types principaux de discrimination et leur règlement(implantation) potentiel.

1.L’ origine Ethnique
2.Le Sexisme
3.La Caste
4. La Langue
5.L’Âge
6.L’Ordre(la commande) Inverse
7.La Positive
8. La Religieuse
9.La Directe
10.La Multiplication
11.Le Harcèlement

Tous les êtres humains sont nés libres et égaux dans la dignité et des droits. Ils sont dotés de la raison et la conscience et devraient comporter l’un quant à l’autre dans l’esprit de la fraternité. “(Déclaration universelle des droits de l’homme, l’Article 1) .

Invité

La Discrimination raciale et ethnique (racisme)
Psychothérapeute responsible : Ruxandra Stoica
Le terme “la discrimination”, en général, s’est développé dans l’anglais américain étant utilisé comme le traitement défavorable d’un individu, le terme renvoyant initialement seulement à la signification de course(race), plus tard étant généralisé que l’État dans un groupe social particulier ou une catégorie sociale met au rebut. Le racisme reste un outil idéologiquement très souvent utilisé par quelques groupes pour justifier l’inégalité de traitement appliqué aux groupes sociaux désavantagés .
La discrimination sur les raisons d’orientation sexuelle ou sexuelle (Sexisme, l’heterosexisme, l’hétéronormativité et l’homofobie )

Bien que sexismul se réfère aux croyances et des attitudes par rapport au sexe d’une personne, de telles croyances et les attitudes ont d’une nature sociale et n’ont pas normalement de conséquences légales. La discrimination sexuelle, d’autre part, peut avoir des conséquences légales.

Bien que que constituent une discrimination basée sur le sexe varie entre des pays, le fait est que c’est des actions hostiles amorcées(introduites) par une personne contre une autre personne, cette action n’aurait pas eu lieu si la personne aurait d’un sexe différent. Des différences sexuelles sociales ont été utilisées pour justifier des rôles différents pour des hommes et des femmes, dans quelques cas(affaires) donnant naissance les réclamations de rôle principal(primaire) et secondaire.
La discrimination suit d’habitude aux stereotuuypes de sexe tenus par un engagement(une entreprise).
Les formes les plus communes de discrimination sont :
Le Sexisme en ce qui concerne les relations d’emploi
Le Sexisme en ce qui concerne la garde des mineurs

Les transexuels, des conseillers masculins semblables et le développement d’hormone de sexe féminin ont des problemmes à trouver un travail, ils sont isolés socialement et sumis de temps en temps aux attaques violentes. Cependant, le problème de discrimination de sexe ne s’arrête pas aux personnes transexuales ou des femmes. Les hommes sont souvent la victime dans les certaines zones(domaines) d’emploi parce qu’ils sont des hommes, quand ils commencent à chercher le travail dans le Secrétariat et des crèches, le travail traditionnel perçu comme “les lieux de travail de femmes”
Cet effort sera fait, peut-être pour l’autodéfense, pour maintenir(entretenir) des rôles traditionnels dans la société, ou dans le cas(la caisse) d’autres fautes laborieuses, immorales ou illégales nuisible.

3.Discrimination sur la base de langue (linguicisme ou logocisme)

La div ersité de langue est protégée et respectée par la plupart des pays pour la valeur la diversité culturelle. Cependant, les gens(le peuple) sont parfois soumis à un traitement, parce que leur langue préférée est associée à un groupe particulier, la classe ou la catégorie. Fréquemment, votre langue préférée est un nouvel(simple) attribut de séparation de 1,870.

4.La discrimation sur la base d’âge

C’est le manifeste lui-même comme un favori des entreprises pour employer des diplômés de jeunes diplômés, qui acceptent un salaire petit malgré le volume de travail, parce qu’autrement je ne peux pas gagner l’expérience nécessaire. Il y a aussi une répugnance de sociétés pour embaucher les gens(le peuple) avec des âges plus de 40, les personnes que l’on considère ferait des valeurs d’entreprise plus difficiles habituées et connu avoir des espérances plus hautes du revenu de point de vue ou sont moins intéressé par les heures supplémentaires.

5. La Discrimination Inverse

Quelques tentatives à l’anti-discrimination ils ont été critiqués par cette discrimination inverse.

6.La Discrimination positive

Les mesures ont visé un groupe particulier et ont visé à éliminer et empêcher la discrimination ou indemniser(compenser) d’inconvénients résultant d’attitudes, le comportement et des structures existant, qui porte le nom de discrimination positive. Il y a une tendance d’abandonner la discrimination positive en faveur de ceux de mesures spécifiques ou de traitement préférentiel parce que, contrairement à la discrimination positive, qui implique le don d’une adhésion minoritaire automatique et absolue préférée du groupe et les autres deux ont eu l’intention d’assurer l’égalité pleine(complète) et effective(efficace), la permission de l’évaluation à être effectué en termes pratiques, au cas par cas.

7. Discrimination contre personnes handicapées

La discrimination contre des personnes avec des handicaps en faveur des personnes qui ne sont pas est appelée “Ableisme” ou “ Disabelisme”.

8. La discrimination Religieuse

La discrimination Religieuse doit évaluer ou traitant une personne ou un groupe différemment à cause de ce qu’ils font ou ne croient pas.
Quelqu’un peut être une victime de discrimination! Des règles domestiques(intérieures) ou internationales ne limitent pas sa portée(périmètre) et les personnes vulnérables qui peuvent être soumises à la discrimination. N’importe quel critère selon lequel une personne est traitée peut différemment constituer un critère de discrimination.

9. Discrimination directe

Il arrive quand une personne sera traitée moins favorablement qu’une autre personne qui a été ou peut être dans une situation comparable, sur la base de n’importe quel critère de discrimination prévue(pourvue) par la législation en vigueur.

10. Discrimination multiple

Il arrive quand une personne ou un groupe de personnes sont traités différemment dans une situation égale, sur la base de deux ou plus critères de discrimination, cumulativement.

11. Discrimination basée sur caste

La discrimination sur les raisons(terres) de caste, est répandue particulièrement dans quelques parties de l’Asie (l’Inde, le Sri Lanka, le Bangladesh, le Népal, le Japon) et l’Afrique.
En participant à cette Conférence, tu gagnes :
• information sur les programmes européens de lutte contre les discriminations
• information sur les programmes européens de lutte contre les discriminations qui se produiront dans un avenir proche
• Des programmes de formation qui vous aident à définir vous-même en tant que membre de la société roumaine et de trouver l’équilibre personnel
• l’interaction avec des spécialistes qui vous enseignent et investir dans votre formation
• interagir avec d’autres étudiants qui ont la même cible et trouver les mêmes difficultés que vous
En ne participant pas à cette Conférence :
• Vous n’obtiennez pas en contact direct avec le spécialiste et n’ont pas accès au partage d’informations qualité
• vous ne savez pas quelles sont les nouvelles tendances en matière de discrimination et leur possibles sollutions
• Il est possible de perdre du temps et argent à essayer de résoudre les problèmes que vous pouvez être en mesure d’empêcher en utilisant les informations de cet événement, par exemple: Comment éviter la discrimination
• ne reçevez pas les bonnes réponses, les questions posées par vous

CET ÉVÉNEMENT EST VRAIMENT POUR VOUS,SI :
• vous êtes étudiant, enseignant ou travailleur indépendant
• vous êtes un dirigeant ou une équipe qui vise à ce statut
• vous comprenez parfaitement quels sont les besoins essentiels et les aspirations de vos collaborateurs de votre equipe
• vous voulez connaître des exemples concrets de discrimination
• vous voulez avoir une équipe équilibrée pour être compétitifs, même lorsque vous en tant que leader, vous n’êtes pas là
• vous êtes intéressé à développer vous corriger fois personnellement et professionnellement
• vous êtes intéressé à devenir plus compréhensif, pour vous, vos collègues et votre famille

Discriminarea

„Toate fiintele umane se nasc libere si egale in demnitate si in drepturi. Ele sunt inzestrate cu ratiune si constiinta si trebuie sa se comporte unele fata de altele in spiritul fraternitatii.“
(Declaratia universala a drepturilor omului, articolul 1)

IN CIUDA acestui ideal nobil, discriminarea continua sa napastuiasca omenirea. Aceasta cruda realitate este o reflectare nu numai a timpurilor pe care le traim, ci şi a naturii imperfecte a omului.
Discriminarea este actiunea prin care unele persoane sunt tratate diferit sau lipsite de anumite drepturi in mod nejustificat, pe baza unor considerente neintemeiate.
In sociologie, termenul “discriminare” este tratamentul defavorabil al unui individ sau al unui grup de indivizi bazat pe aparteneta lor la o anumita “clasa” sau “categorie”. Discriminarea se refera la comportamentul pe care o persoana, o institutie sau un grup de persoane o au impotriva membrilor respectivei clase sau categorii. Poate implica excluderea sau limitarea accesului membrilor grupului de persoane discriminat de la exercitiul anumitor drepturi si sanse care altfel sunt disponibile celorlalte grupuri sociale.
Criteriile de discriminare reprezinta acele caracteristici specifice ale persoanelor pe baza carora se realizeaza actul de discriminare.
Legislatia romaneasca recunoaste urmatoarele criterii de discriminare:Rasa, Nationalitatea, Etnia, Limba, Religia, Categoria sociala, Convingerile, Sexul, Orientarea sexual, Varsta, Handicapul, Boala cronica necontagioasa, Infectarea HIV, Apartenenta la o categorie defavorizata
Discriminare rasiala si etnica (Rasism)
Termenul de “discriminare”, in general, a evoluat in limba engleza americana fiind utilizat ca si tratament defavorabil al unui individ – termenul referindu-se initial numai la intelesul de rasa, mai tarziu generalizandu-se ca membru intr-un anumit grup social sau categorie sociala nedorita. Rasismul ramane un instrument ideologic foarte des utilizat de anumite grupuri pentru a-si justifica tratamentul inegal aplicat grupurilor sociale defavorizate
Discriminare pe baza de sex sau orientare sexual (Sexism, heterosexismul, heteronormativity si homofobia )
Desi sexismul se refera la credintele si atitudinile in raport cu sexul unei persoane, astfel de convingeri si atitudini sunt de natura sociala si in mod normal nu au consecinte juridice. Discriminarea sexuala, pe de alta parte, poate avea consecinte juridice.
Desi ceea ce constituie o discriminare bazata pe sex variaza intre tari, esenta este ca aceasta este o actiune ostila initiata de o persoana impotriva altei persoane, aceasta actiune nu ar fi avut loc daca persoana ar fi de alt sex. Social, diferentele sexuale au fost folosite pentru a justifica roluri diferite pentru barbati si femei, in unele cazuri dand nastere pretentiilor de rol principal si secundar.
Discriminarea, de obicei, urmeaza stereotipurilor de sex detinute de o societate.
Cele mai intalnite forme de discriminare sunt:
Sexismul cu privire la relatiile de munca
Sexism in cu privire la incredintarea minorilor
Transexualii, deopotriva masculini si feminini, au probleme in gasirea unui loc de munca, sunt izolati social si ocazional sufera atacuri violente. Cu toate acestea, problema de discriminare de sex nu se opreste la persoanele transexuale sau la femei. Barbatii sunt de multe ori victima in anumite zone ale ocuparii fortei de munca pentru ca sunt barbati, cind incep sa caute de lucru in secretariat si ingrijirea copiilor, munci traditional percepute ca “locuri de munca ale femeilor”. Acest efort se face, poate pentru auto-protectie, pentru a mentine rolurile traditionale ale societatii, sau pentru alte rationamente defecte, imorale sau ilegale care aduc prejudicii.
Discriminarea bazata pe casta
Discriminarea pe motive de casta, este raspandita mai ales in unele parti din Asia (India, Sri Lanka, Bangladesh, Nepal, Japonia) si Africa.
Discriminare pe baza de limba (linguicism sau logocism)
Diversitatea de limba este protejata si respectata de catre majoritatea tarilor pentru valoarea diversitatii culturale. Cu toate acestea, oamenii sunt uneori supusi unui tratament diferit, deoarece limba lor preferata este asociata cu un anumit grup, de clasa sau categorie. Frecvent, limba preferata este doar un alt atribut de separare a unui grup etnic.
Discriminarea pe baza de varsta
Se manifesta printr-o preferinta a firmelor de a angaja cu predilectie proaspat absolventi, care accepta un salariu mic in pofida volumului de munca mare, pentru ca altfel nu pot acumula experienta necesara. De asemenea, exista o reticenta a firmelor in a angaja persoane cu varste peste 40, persoane despre care se considera ca s-ar acomoda mai greu valorilor firmei si despre care se stie ca au asteptari mai mari din punct de vedere salarial sau sunt mai putin interesate de a lucra ore suplimentare
Discriminare inversa
Unele incercari de anti-discriminare au fost criticate ca discriminare inversa.
Discriminare pozitiva
Masurile care vizeaza un anumit grup si care urmaresc eliminarea si prevenirea discriminarii sau compensarea dezavantajelor rezultate din atitudini, comportamente si structuri existente poarta denumirea de discriminare pozitiva. Exista tendinta de abandonare a sintagmei discriminare pozitiva in favoarea celor de masuri specifice sau de tratament preferential deoarece, spre deosebire de discriminarea pozitiva, care presupune acordarea unei preferinte automate si absolute membrilor grupului minoritar, celelalte doua vizeaza asigurarea egalitatii depline si efective, permitand ca aprecierea sa se faca in concret, de la caz la caz.
Discriminarea persoanelor cu handicap
Discriminarea impotriva persoanelor cu handicap in favoarea persoanelor care nu sunt se numeste ableism sau disablism.
Discriminarea religioasa
Discriminare religioasa este evaluarea sau tratarea unei persoane sau a unui grup diferit din cauza prin ceea ce ei fac sau nu cred.
Oricine poate fi victima a discriminarii! Normele interne sau internaţionale nu limiteaza sfera persoanelor vulnerabile şi care pot fi supuse discriminarii. Orice criteriu in funcţie de care o persoana este tratata diferit poate constitui un criteriu de discriminare.
Formele discriminarii
Discriminarea directa – survine cand o persoana beneficiaza de un tratament mai putin favorabil decat o alta persoana care a fost, este sau ar putea fi intr-o situatie comparabila, pe baza oricarui criteriu de discriminare prevazut de legislatia in vigoare.
Discriminarea indirecta – este o forma de discriminare care nu este evidenta la o prima vedere. Desi anumite practici, reguli sau politici sunt aparent corecte si neutre, ele pot ascunde tratamente diferite si nedrepte pentru persoane apartinand diferitelor cateogrii sociale si pot leza drepturile acestora. Discriminarea indirecta apare atunci cand practici, politici sau proceduri ale unei organizatii, au efectul de a dezavantaja oameni care impartasesc anumite caracteristici protejate, chiar daca acest lucru nu este mentionat intr-o forma explicita ca in cazul discriminarii directe.
Discriminarea multipla – survine atunci cand o persoana sau un grup de persoane sunt tratate diferentiat, intr-o situatie egala, pe baza a doua sau a mai multor criterii de discriminare, cumulativ.
Hartuirea – este orice comportament care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv, pe criteriu de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, gen, orientare sexuala, apartenenta la o categorie defavorizata, varsta, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu.
Victimizarea – este orice tratament advers, venit ca reactie la o plangere sau actiune in instanta sau la institutiile competente, cu privire la incalcarea principiului tratamentului egal si al nediscriminarii.
Dispozitia de a discrimina (ordinul de a discrimina) – este considerata a fi tot o forma de discriminare si reprezinta un ordin primit de o persoana sau un grup de persoane de la o alta persoana sau grup de persoane pentru a discrimina.
Discriminarea pozitiva – este de obicei definita ca un ansamblu de masuri menite a favoriza grupuri sociale discriminate in trecut, cu scopul de a corecta niste nedreptati şi a inlesni integrarea acestora in societate. Insa, nu de putine ori se intampla ca cei care sunt favorizati sa nu se poata integra in ciuda tuturor acestor masuri. Mai mult, ceea ce favorizeaza aceste minoritati uneori nu face altceva decat sa discrimineze majoritatea.
Cauzele discriminarii sunt stereotipizarea si prejudecatile.
Stereotipizarea este o forma de discriminare. Multi oameni devin tapi ispasitori pentru problemele care nu sunt din vina lor. Acest lucru este comun atunci cand doua grupuri etnice defavorizate concura cu alta pentru recompense economice. Acest lucru este in mod normal, indreptat impotriva grupurilor care sunt relativ neputincioase, pentru ca ele sunt o tinta usoara. Aceasta implica frecvent proiectie, care este atribuirea inconstienta la altii de propriile dorinte sau nevoi.
Grupurile supuse cel mai adesea discriminarii si asupra carora s-au centrat cele mai multe studii sunt: minoritatile etnice, rasiale, religioase, grupurile de imigranti. O preocupare aparte a existat pentru discriminarea practicata la adresa femeilor. In ultima perioada un interes special este acordat studiilor referitoare la discriminarea minoritatilor sexuale, a persoanelor cu abilitati speciale, precum si a varstnicilor. Domeniile de manifestare a discriminarii cele mai investigate au fost sistemul educational, piata muncii, locuirea.
Aceste grupuri sunt vulnerabile din punct de vedere social si economic. Cei care sunt tinta prejudecatilor si a discriminarii intr-o societate anume vor intampina dificultati de integrare pe piata muncii (nu isi vor gasi locuri de munca pe masura calificarii sau vor fi platiti la nivel inferior celor care apartin grupurilor favorizate), vor avea dificultati in obtinerea beneficiilor publice. Toate aceste ii fac vulnerabili din punct de vedere economic si ii includ in categoria grupurilor cu risc ridicat de saracie.
Prejudecatile se situeaza la nivelul judecatilor cognitive si al reactiilor afective. Cand trecem in domeniul actelor, vorbim despre discriminare. Frecvent discriminarea reprezinta un comportament negativ fata de indivizii membri ai unui out-grup despre care avem prejudecati. Desi discriminarea deriva deseori din prejudecati relatia lor ramane complexa si nu este automata. Comportamentul nostru depinde atat de convingerile noastre personale, cat si de circumstantele exterioare care ne pot scapa de sub control. De pilda, o persoana poate avea prejudecati puternice in privinta unei minoritati etnice, insa realizeaza ca nu poate actiona sub impulsul sentimentelor sale negative deorece astfel de comportamente discriminatorii sunt idezirabile pe plan social sau interzise de lege. In schimb, un individ care nu are prejudecati despre femei poate fi obligat sa faca discriminari la adresa lor din cauza legilor sau regulamentelor sexiste existente la locul de munca sau in tara unde traieste. Discriminarea se manifesta intr-un mod deosebit de subtil si daunator mai ales in domeniul locurilor de munca si al avansarilor din cadrul sructurilor.
De unde vin prejudecatile si se declanseaza discriminarea? De ce tindem sa favorizam membrii in-grupului mai mult decat pe cei ai out-grupului? Diferitele stiinte umane au abordat aceste probleme conform nivelurilor lor proprii de analiza conducand la raspunsuri partiale dar complementare.
Personalitatea autoritara – Adorno (1950) demonstreaza ca individul autoritar valorizeaza puterea si fermitatea; gandirea lui este organizata in functie de categorii sociale rigide: “noi/ei”. Adorno si colegii lui au stabilit ca relatiile indivizilor autoritari cu membrii out-grupului se caracterizeaza prin etnocentrism. Adorno a constatat ca persoanele etnocentrice nu erau doar antisemite, ci aveau si prejudecati despre numeroase alte out-grupuri etnice, religioase si culturale. Conforme teoriei, ostilitatea reprimata in timpul copilariei era ulterior “ proiectata” asupra minoritatilor etnice si asupra altor out-grupuri considerate indezirabile intr-un context social dat. Asadar, “agresiunea autoritara” impotriva minoritatilor “indezirabile” poate servi drept supapa pentru sentimente de frustrare reprimate pe o perioada indelunata in contextul familial. Acest tip de dinamica familiala permite lui Adorno sa afirme ca personalitatea autoritata este sursa etnocentrismului si a discriminarii.
Teoria conflictelor reale – afirma ca una din cauzele fundamentale ale prejudecatilor, discriminarii si ostilitatii intergrupuri o constituie concurenta dintre grupuri pentru resurse limitate (Sherif, 1966). Conform teoriei conflictelor reale, cu cat exista o mai mare competitie pentru resurse limitate, cu atat vor fi mai intense prejudecatile, discriminarea si ostilitatea intre grupurile in cauza.
Stratificarea sociala si discriminare – studii ale lui Schadev indica net un comportament mai discriminatoriu in cazul membrilor grupului dominant decat in cel al membrilor grupului dominat, deoarece puterea absoluta permite manifestarea bias-ului in favoarea in-grupului in distributia resurselor. Rezultatele confirma ca, fara putere, categorizarea sociala in sine nu permite discriminarea la adresa out-grupului. Rezultatele indica in aceeasi masura si faptul ca, in cazul indivizilor cu statut superior comportamentul este mai discriminatoriu decat cel al indivizilor cu statut inferior.
Prejudecatile ii pot determina pe oameni sa denatureze, sa interpreteze gresit sau chiar sa ignore unele realitati care nu corespund ideilor lor preconcepute. Semintele prejudecatilor pot fi semanate in familie prin insuflarea unor valori aparent inocente, dar gresit directionate. Ele pot fi sadite si de cei ce promoveaza cu buna stiinta opinii eronate despre alte rase sau culturi. Prejudecatile pot fi alimentate si de nationalism sau de invataturi religioase false si pot fi o consecinta a mandriei nepotrivite.
Asocierile. Omul este o fiinta sociala — fapt cat se poate de util. Studiile arata ca, sub influenta felului de-a fi, a limbajului si a gesturilor celor din jur, pana şi copiii de trei ani au preferinte fata de o anumita rasa.
Nationalismul. Potrivit Dictionarului de neologisme, nationalismul este „tendinta de a aprecia exclusiv si exagerat tot ceea ce apartine propriei natiuni“. Drept urmare, omul gandeste mai intai de toate ca un american, rus, chinez, egiptean sau peruvian si doar apoi ca o fiinta umana — daca mai gandeste ca atare. Amintim aici nationalismul extremist, a carui lozinca este: «Indiferent ca are sau nu dreptate, e totusi tara mea»“.
Rasismul. Rasismul este o teorie „care sustine inegalitatea biologica si intelectuala a raselor umane“ (Dicţionarul explicativ al limbii romane). Insa, potrivit lucrarii The World Book Encyclopedia, cercetatorii „nu au descoperit dovezi stiintifice care sa ateste superioritatea unei anumite rase“. Nedreptati crase precum negarea sistematica a egalitatii in drepturi se nasc din rasism si demonstreaza in chip dureros ca aceasta teorie are drept temelie idei false si preconcepute.
Religia. Cartea The Nature of Prejudice afirma: „Ura se naste in mod inevitabil cand oamenii se folosesc de propria religie pentru a justifica obiective egoiste sau interese etnice. Astfel isi dau mana religia şi prejudecatile“.
Mandria. Cand degenereaza in respect de sine exagerat sau infumurare, mandria poate sadi prejudecati in inima omului. De pilda, mandria te poate face sa nutresti sentimente de superioritate sau chiar de dispret faţa de oamenii mai putin instruiti ori fata de cei saraci sau te poate face sa pleci urechea la propaganda care preamareste natiunea ori etnia ta.
Dupa cum se poate observa prejudecata este veriga cu care porneste acest lant in jurul unui individ uman. Astfel, o atitudine negativa rezultata in urma unei generalizari va determina un comportament discriminatoriu. Acest comportament discriminatoriu va genera stigmatizarea. Cu alte cuvinte, o persoana prejudiciata poate intampina atat discriminarea cat şi stigmatizarea
Cand reuşim sa-i cunoaştem mai bine pe alţii, ajungem sa ne debarasam de ideile preconcepute pe care le aveam despre ei,
Orice persoana se poate confrunta, pe parcursul vietii, cu situatii de discriminare. Discriminarea se poate manifesta in diferite medii şi contexte: la locul de munca, la şcoala, la spital, la restaurant, s.a.m.d. In cazul anumitor persoane riscul de a fi discriminate este mai ridicat, pentru ca fac parte din grupuri vulnerabile. Cel mai probabil, ai auzit de discriminarea femeilor, romilor, persoanelor din comunitatea LGBT, insa aceste persoane nu sunt singurele care pot fi afectate de discriminare.
Este imporant sa cunoastem acest fenomen, pentru ca oricare dintre noi poate fi pus in situatia de a fi discriminat sau in situatia de a fi martorul unei situatii de discriminare. In oricare dintre cele doua variante, trebuie, in primul rand, recunoastem fapta de discriminare, si apoi sa cunoaştem ce masuri putem lua pentru a aborda problema.
Toti putem contribui la lupta impotriva intolerantei, importanta este propria decizie de a actiona si de ai incuraja si pe altii sa ne urmeze. Primul pas ar fi sa recunoastem ca toti suntem de fapt captivii propriilor noastre experiente. Poate nu vom putea elimina niciodata prejudecatile dar putem sa le recunoastem si sa ne controlam impulsurile faţa de ceilalti. Aceasta poate duce la eliminarea treptata a prejudecatilor. Lupta impotriva intolerantei este un angajament intr-un proces indelungat de influentare a atitudinii oamenilor si de creare a unei culturi in care intoleranta nu este tolerata.
In concluzie, fiintele umane pot sa difere prin varsta, rasa, nationalitate, religie, dar cu totii avem ceva in comun – dreptul de a trai in demnitate ca fiinte umane.Trebuie sa promovam actiuni impotriva violentei, abuzului, ignorantei si urii. Sunt fundamentale pentru libertate, justitie si pace. Trebuie sa ni le asumam ca sa traim intr-o lume in care discriminarea nu este motivata.

RACISM IS SOMETHING YOU LEARN NOT SOMETHING YOU ARE BORN WITH.

In UE exista doua directive de baza care interzic discriminarea pe mai multe criterii:
– Directiva asupra Egalitaţii Rasiale: aceasta cere statelor sa interzica discriminarea pe criteria de origine rasiala sau etnica in toate activitaţile sociale – angajare, educaţie, sanatate etc.
– Directiva asupra Egalitaţii la Angajare: aceasta cere statelor sa interzica discriminarea pe baza de religie sau credinţa, disabilitate, varsta şi orientare sexuala la angajare şi training vocaţional.

Metodele si tehnicile generale de prevenire a discriminarii de orice fel sunt:
• Prevenirea faptelor de discriminare prin realizarea de campanii de informare, de constientizare privind drepturile omului, efectele discriminarii, principiul egalitatii, cursuri de formare, de informare, proiecte si programe la nivel local, regional si national, realizarea de studii, rapoarte, dialogul dintre partenerii sociali si cu organizatiile neguvernamentale, pentru a lua cunostinta de diferite forme de discriminare si a le combate etc
• Medierea faptelor de discriminare a partilor implicate in cazul de discriminare, in prezenta reprezentantilor Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii. Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii urmareste reducerea si eliminarea faptelor de discriminare si nicidecum sa aplice amenzi.
• Investigarea, constatarea si sanctionarea faptelor de discriminare. Pentru analizarea cat mai corecta a cazurilor si pentru luarea deciziilor in cazul petitiilor primite sau autosesizarilor, Colegiul Director dispune de masuri pentru a investiga cazurile, in urma carora acesta constata existenta sau nu a faptei de discriminare si dupa caz, sanctionarea acesteia.
• Monitorizarea cazurilor de discriminare in urma constatarii unor cazuri de discriminare de catre CNCD, prin supravegherea ulterioara a partilor implicate.
• Acordarea de asistenta de specialitate victimelor discriminarii prin explicarea legislatiei celor interesati de catre consilierii juridici ai CNCD, prin indrumarea asistata in ceea ce priveste activitatea de depunere a petitiei si informatii suplimentare ce decurg din aceasta procedura.

1. Prin ce metode si tehnici, combatem si prevenim Discriminare rasiala si etnica (Rasism)

Potrivit Dicţionarului explicativ al limbii romane, rasa este „o varietate naturala a speciei
umane, ce prezinta un ansamblu comun de caractere ereditare, exprimate in particularitaţi morfologice şi fiziologice, indiferent de limba şi obiceiurile folosite sau diferenţele culturale.
Exista: rasa alba, caucaziana, etiopiana, galbena, indiana, neagra”
Rasismul nu este un fenomen nou. Insa, chiar daca nu exista indoieli in ceea ce priveşte istoria acestui fenomen, inţelesul lui pare sa se fi schimbat. Astfel, in vocabular au aparut noţiuni noi ca neorasism, rasism cultural sau diferenţialism. Dintotdeauna, rasismul s-a dovedit a fi o combinaţie intre inferioritate şi exploatare, un principiu care acorda grupului-victima un nivel cat mai jos in societate şi un principiu de diferenţiere, in baza caruia grupul sa fie marginalizat sau chiar expulzat.
Astazi „rasa” este privita ca o construcţie sociala şi accentul este pus mai mult pe diferenţe culturale decat pe caracteristicile biologice, de aceea am putea vorbi despre „rasismul cultural” – un termen care descrie mai exact atitudinile „rasiştilor” de astazi.
“…termenul ‘discriminare rasiala’ inseamna orice distincţie, excludere, restricţie sau preferinţa pe baza de rasa, culoare, descendenţa sau origine naţionala sau etnica ce are ca scop sau efect anularea sau scaderea recunoaşterii, exercitarea, in mod egal, a drepturilor şi libertaţilor fundamentale ale omului in domeniul politic, economic, social, cultural sau in orice alt domeniu al vieţii publice”. Fundamentale pentru principiul non-discriminarii sunt drepturile membrilor minoritaţilor rasiale, etnice sau naţionale la egalitate in faţa legii şi protecţie egala a legii.
Exista un numar de instrumente elaborate pentru a asista victimele discriminarii rasiale. Acestea includ:
• legi locale impotriva disciminarii;
• alte legi locale care nu aparţin in mod direct discriminarii, dar care ar putea fi aplicate in mod creativ in cazuri de discrimare, cum ar fi cazurile eronate care protejeaza demnitatea unei persoane;
• legi internaţionale incluzand:
1. Convenţia Internaţionala pentru Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare Rasiala (ICERD), in special Articolul 14 din ICERD, care permite Comitetului pentru Eliminarea Discriminarii Rasiale sa ia in considerare comunicari trimise de indivizi şi grupuri privind violarile Convenţiei;
2. Convenţia Europeana pentru Drepturile Omului (ECHR): Articolul 14 din ECHR interzice discriminarea in legatura cu drepturile garantate de Convenţie. Protocolul Nr. 12 adiţional la ECHR, care a fost deschis pentru a fi semnat in 2000, va adauga o interzicere profunda a discriminarii in aplicarea oricarui drept oferit de lege, ca urmare a ratificarii sale de catre zece state membre din Consiliul Europei. Activiştii au un rol important in inducerea unei presiuni asupra guvernelor pentru a ratifica Protocolul 12 fara intarziere;
3. Directiva Uniunii Europene pentru Egalitate Rasiala: aceasta directiva cere statelor sa adopte legi impotriva discriminarii şi stabileşte organe de punere in aplicare. Ea face parte din legislaţia UE cu care statele membre şi ţarile candidate trebuie sa se se conformeze. Activiştii au un puternic rol in a se asigura ca statele amendeaza legislaţia şi aplica cererile acestui puternic instrument.
Protectia impotriva discriminarii pe criteriul originii rasiale si etnice trebuie intarita prin existenta in fiecare stat membru a unui organism sau a unor organisme cu competenta in analizarea acestor probleme, in studierea posibilelor solutii si in asigurarea de asistenta concreta victimelor.
ERRC acţioneaza pentru combaterea discriminarii impotriva romilor printr-o serie de activitaţi, printre care:
• publicarea de informaţii despre situaţia romilor privind drepturile omului;
• oferirea de consultanţa privind drepturile omului la nivel internaţional;
• imputernicirea romilor sa acţioneze in numele lor prin programe de educaţie in ceea ce priveşte drepturile omului;
• depunerea de acţiuni judiciare in instanţele interne şi internaţionale in numele victimelor rome supuse discriminarii şi altor forme de abuz ale drepturilor omului.
Acţiunea legala este esenţiala in combaterea discriminarii. Oricum, acţiunea legala singura este, de multe ori, improbabil sa aiba un impact in afara unui anumit caz in particular. Acţiunea drepturilor omului impotriva discriminarii este realizata cel mai bine in maniera planificata şi coordonata. Intr-adevar, merita sa elaborezi strategii prin care prieteni influenţi – mass media, ONG-uri internaţionale, organe inter-guvernamentale etc – sunt considerate ca aliate.
Nu putem sa fim pasivi impotriva rasismului.Trebuie sa ducem o lupta continua pentru a trai intr-o ţara unde nimeni nu are dorinţa de a discrimina.
Reducerea prejudecaţilor existente in societatea noastra trebuie sa fie scopul fiecaruia dintre noi. Pentru aceasta trebuie sa aplicam anumite reguli:
-admite ca ţi-ai format pareri eronate despre alţii
-confrunta fara a te autoacuza stereotipiile pe care le- ai invaţat
-aduna informaţii pentru a dezminţi fiecare gand prejudicios
-mareşte gradul de contact cu cei care aparţin grupului catre care ai acumulat stereotipii
-afla ce parere au alte grupuri faţa de grupul tau de identitate
Modificarea stereotipurilor si a prejudecatilor se poate realiza prin:
– evidenţierea unor reprezentanti ai grupului cu privire la care identificam existenţa unor stereotipuri, care infirma stereotipul
– oferirea unei cantitaţi semnificative de informaţii cu privire la acel grup – privind toate valorile si normele specifice acestuia si a membrilor acestuia;
– motivarea indivizilor in sensul inţelegerii corecte a grupului cu care doreşte sa comunice;
– implicarea in activitaţi in vederea atingerii unor scopuri commune
– identificarea propriilor noastre stereotipuri si prejudecaţi este esenţiala in realizarea unei comunicari autentice pe termen lung intre diferite grupuri culturale. De asemenea constituie primul pas spre deschiderea catre celalalt şi dezvoltarea unor noi perspective asupra grupurilor culturale cu care interacţionam.

2. Cum prevenim Discriminare pe baza de sex sau orientare sexual (Sexism, heterosexismul, heteronormativity si homofobia) si cum informam copii despre acest tip de discriminare?
Egalitatea de şanse pentru femei şi barbaţi semnifica lipsa barierelor politice, economice şi sociale cu referire la participarea acestora la viaţa publica. Conceptul de „şanse egale pentru femei şi barbaţi” se interpreteaza prin prisma „tratamentului egal pentru barbaţi şi femei”, adica lipsa discriminarii in baza criteriului de sex.
Sexismul este o ideologie si o practica patriarhala manifestata in religie, cultura si organizarea sociala sub forma unor discriminari care vin sa desconsidere un sex sau altul, discreditand sau prezentand intr-un mod denaturant o situatie legata de un barbat sau o femeie. Chiar daca sexismul afecteaza ambele sexe, femeile sunt care sunt supuse mai mult discriminarii pe baza de sex.
Totuşi, este nevoie de a face distincţie intre noţiunile de „sex” şi „gen”. Astfel, „sexul” reprezinta caracteristicile biologice care disting fiinţele umane ca fiind de sex masculin şi feminin, iar „genul” social (gender) reprezinta conceptul cu privire la diferenţele sociale dintre femei şi barbaţi, diferenţe ce sunt invaţate şi pot fi schimbate in timp, prin educaţie. Susţinem pe deplin opinia directorului Gender-Centrului Valentina Bodrug- Lungu, precum ca termenii „sex ” şi „gen/gender” definesc femeia şi barbatul. Sexul defineşte deosebirile biologice dintre barbaţi şi femei, pe cand genul defineşte relaţiile sociale existente intre aceştia. Sexul biologic al unei persoane, de obicei, stabileşte un standard al supoziţiilor, deşi nu intotdeauna sexul biologic corespunde identitaţii sexuale asumate (vezi transsexualii). Aşadar, nu ne naştem femei sau barbaţi, ci ne naştem persoane de sex feminin sau masculin şi devenim sau ne formam ca femei şi barbaţi. Ne transformam, cel mai adesea, in sensul dezirabil de catre societate, care ne impune valori, aşteptari prestabilite, ce au rolul de a ne modela. Ne naştem cu un sex anume, dar nu şi cu un gen anume. Acesta din urma se formeaza in stransa dependenţa de tipul de societate, de gradul sau de cultura şi civilizaţie.
Altfel spus, genul este apartenenţa sexuala a persoanelor din punct de vedere social. Realizarea concepţiei gender presupune atat eliminarea diferenţierii, ce are tradiţii inradacinate in ceea ce priveşte cele doua sexe, cat şi tratarea ei din punctul de vedere al dezvoltarii in perspectiva a societaţii. In realizarea concepţiei gender exista multiple obstacole, dintre care cele mai puternice le formeaza manifestarile sexismului şi stereotipurile de gen.
O atenţie deosebita sub aspectul asigurarii egalitaţii in drepturi şi excluderii discriminarii
necesita minoritaţile sexuale, care uneori sunt discriminate din cauza stilului lor de viaţa. Conform definiţiei propuse de Eric Heinze, minoritatea sexuala este totalitatea de persoane ale caror preferinţe, asocieri intime, stiluri de viaţa sau alte forme de identitate sau exprimare personala se indeparteaza de la paradigma heterosexuala standard. Discriminarea bazata pe orientarea sexuala se manifesta prin tratament jignitor, in legislaţie sau practica, pe temeiul abaterii, in mod real sau perceput, de la paradigma heterosexuala standard. Dreptul alegerii individuale a orientarii sexuale se include in dreptul la viaţa privata.
Atat sexismul, cat şi stereotipurile de gen sunt probleme sociale grave, care pun in pericol asigurarea şi protejarea drepturilor omului fara nicio discriminare bazata pe sex/gen, ele urmand a fi eliminate din toate domeniile vieţii.
Principiile şanselor egale pentru femei şi barbaţi şi ale tratamentului egal sunt obiectivele modelului social de comportament non-discriminatoriu, obiective care sunt atinse prin legislaţie şi educaţie. Dintr-un anumit punct de vedere, legea este generatoare de schimbare sociala, prin valorile pe care le impune. Toate tratatele internaţionale in domeniul drepturilor omului includ sexul ca pe un criteriu protejat impotriva discriminarii.
Modalitatile de combatere a discriminarii de gen sunt foarte diversificate, dar sunt prea putin aplicate in practica:
• combaterea stereotipurilor de gen;
• combatere discriminarii de gen si de ameliorare a egalitatii de gen;
• combatere saraciei, crestere gradului de ocupare si diminuare dependentei economice;
• informarea si constientizarea cu privire la discriminare si cresterea increderii pentru insertia/reinsertia pe piata muncii;
• dezvoltarea parteneriatului public-privat pentru prevenirea si combaterea discriminarii
• sinergizarea eforturilor tuturor institutiilor publice existente la nivel local cu rol in prevenirea si combaterea discriminarii si a consecintelor acesteia
• dezvoltarea mecanismelor de reprezentare
• sensibilizarea si formarea personalului serviciilor publice si a reprezentantilor mass-media pentru promovarea si aplicarea principiului egalitatii de sanse pentru toti
• intensificarea campaniilor de constientizare la nivelul populatiei privind cauzele, incidenta si implicatiile actelor de discriminare
• intensificarea campaniilor de informare cu privire la cadrul legal si institutional de prevenire si combatere a discriminarii
• stimularea cercetarii stiintifice asupra cauzelor, formelor si implicatiilor discriminarii
In ceea ce priveste informarea copiilor, cunoasterea la nivel general a problematicii drepturilor si a problematicii genurilor, nu a problematicii discriminarii, este ceea ce trebuie urmarit. Prin intelegerea diferentelor specific si acceptarea lor sau prin inlaturarea stereotipurilor patriarhale de gen sau orientare sexual, se poate face pasul spre societati egalitare in cadrul carora toti au sanse egale.

3. Care trebuie sa fie pozitia noastra corecta fata Discriminare pe baza de limba (linguicism sau logocism) si cum prevenim aceast tip de discriminare?

Prin minoritate inţelegem acele grupuri de oameni care se afla in inferioritate atat numerica, cat şi politica, sociala, economica sau culturala in raport cu majoritatea.
Aproximativ 10% – 20% din populaţia Terrei este formata din minoritaţi. Fiindca deseori sunt dezavantajate, discriminate şi excluse din viaţa publica şi politica, minoritaţile au nevoie de masuri speciale pentru protejarea drepturilor lor. Remarcam faptul ca in documentele internaţionale, in legislaţia interna şi in lucrarile de specialitate se folosesc urmatorii termeni: minoritaţi, minoritaţi naţionale, minoritaţi etnice, religioase sau lingvistice, grupuri naţionale, etnice, rasiale sau religioase, grupuri rasiale sau etnice, naţionalitaţi.
Exista o multitudine de definiţii ale acestor termeni, insa nu s-a ajuns la o definiţie unanim acceptata. Instrumentele internaţionale in domeniul drepturilor omului interzic orice discriminare dupa aceste criterii. Totodata, persoanele care fac parte din minoritaţi trebuie sa respecte integritatea teritoriala, independenţa şi suveranitatea statelor sub a carui jurisdicţie se afla şi sa nu se angajeze in acţiuni de natura sa pericliteze aceste valori.
Potrivit dicţionarului politic, minoritatea naţionala e formata din persoane care se diferenţiaza prin etnie şi limba de majoritatea populaţiei in mijlocul careia traiesc. Dicţionarul explicativ al limbii romane defineşte minoritatea naţionala ca fiind „un grup de oameni de aceeaşi limba şi origine care locuieşte pe teritoriul unui stat naţional”.
Henri Giordan distinge in Europa doua tipuri de baza de minoritaţi: cele neteritoriale (romii, unele comunitaţi evreieşti, comunitaţi formate din imigranţi, din motive politice – armenii, chilienii sau economice – maghrebienii, turcii, iugoslavii); minoritaţile şi naţionalitaţile teritoriale – de la cele cu statut de autonomie, cum sunt catalanii, bascii, pana la cele care nici nu sunt cunoscute ca atare – bretonii, occitanii.
In conformitate cu Documentul de la Copenhaga, minoritaţile naţionale au urmatoarele drepturi specifice:
– folosirea limbii materne in particular şi in public, crearea şi menţinerea de instituţii organizaţii sau asociaţii proprii, educative, culturale şi religioase;
– profesarea şi practicarea propriei religii, stabilirea şi menţinerea de contacte in interior şi in afara cu persoane care au in comun originea etnica sau naţionala, patrimoniul cultural sau credinţele religioase;
– difuzarea şi schimbul de informaţie in limba materna şi accesul la aceasta;
– crearea şi menţinerea de organizaţii in ţarile lor;
– participarea la organizaţii neguvernamentale internaţionale.
In acest mod, se prevede protecţia identitaţii persoanelor respective şi crearea de condiţii pentru promovarea acestei identitaţi, in conformitate cu principiile egalitaţii şi non-discriminarii faţa de alţi cetaţeni ai statelor participante.
O alta categorie o constituie minoritaţile lingvistice, discriminarea pe criteriu de limba fiind interzisa aproape de toate instrumentele internaţionale principale cu privire la drepturile omului. Protecţia impotriva discriminarii pe criteriul limbii poate fi legata de apartenenţa persoanei la o categorie protejata suplimentar, cum ar fi minoritatea naţionala, rasa, culoarea, etnia, originea naţionala şi naţionalitatea.
Pactul cu privire la drepturile civile şi politice asigura minoritaţilor etnice, religioase şi lingvistice dreptul de a se bucura de propria cultura, de a profesa şi practica propria religie şi de a folosi propria limba. Similar, Convenţia-cadru privind protecţia minoritaţilor naţionale asigura acestora dreptul de a folosi liber şi fara imixtiuni propria lor limba minoritara in sfera publica şi cea privata, in forma scrisa şi verbala.

4. Unde este prezenta, cu precadere Discriminarea pe baza de varsta si cum o putem preveni?
Cand o persoana este tratata nedrept din cauza varstei, se poate vorbi despre discriminare de varsta. Discriminarea de varsta directa este atunci cand esti tratat nedrept pe baza varstei tale in comparatie cu o persoana de o varsta diferita. Discriminarea de varsta indirecta este atunci cand exista o politica standard care discrimineaza persoanele dintr-un anumit sector de varsta fara de altele. Discriminarea de varsta este ilegala, exceptie fiind atunci cand e nevoie de o anumita varsta pentru anumite ocupatii sau discriminare pozitiva.
Cele sase sfere in care se poate manifesta discriminarea in munca pe baza varstei (1) recrutarea si selectia; 2) promovarea; 3) trainingul si educatia; 4) plata si beneficiile; 5) inutilitatea; 6) retragerea) au o vizibilitate mai mare sau mai mica si au atras atentia cercetatorilor mai mult sau mai putin. In sfera recrutarii si selectiei personalului, diferentele legate de varsta sunt cele mai evidente. In Romania se organizeaza curent targuri de joburi pentru studenti si absolventii universitatilor; nu am auzit insa despre un targ de joburi pentru persoanele in varsta de peste 55 de ani sau pentru pensionari. Aceste persoane constituie o forta de munca cel putin semnificativa, o forta de munca nevalorificata. Discriminarea varstnicilor apare pregnant si in selectia personalului. Sa ne gandim cum opereaza varsta in selectia persoanelor pentru munca in agricultura in strainatate (Spania, Grecia, Israel s.a.).
Desi interzisa prin lege si in dezacord cu fenomenul de imbatranire a fortei de lucru disponibile, discriminarea la angajare pe criteriul varstei este o practica frecvent intalnita in Romania.
Regasim prezent acest comportament discriminatoriu la angajare, pe criteriul varstei, chiar din faza de publicare a anuntului. Multe dintre acestea contin referiri la varsta pe care viitorul angajat ar trebui sa o aiba, excluzand de cele mai multe ori persoanele ce depasc 45 de ani, chiar si mai tinere. Dacă eşti tânăr nu poţi avea experienţă, deci slabe şanse de angajare. Dacă eşti mai în vârstă, angajatorul consideră că nu mai poţi depune acelaşi volum de muncă, pe care puteai să-l depui la 30 de ani.
Exista totusi situatii in care o persoana fi refuzata pe criteriul varstei atunci cand aplica la un anunt de job. Este vorba de programele de tipul Au-Pair sau Work and Travel, programe care au un regim special, sunt destinate in general tinerilor prin politica si regulile ce stau la baza lor.
De asemenea, o persoana angajata in cadrul armatei poate fi mentinuta in activitate pana la varsta de 50 de ani, conform informatiilor publicate pe site-ul MApN.
Pentru personalul din cadrul SRI varsta maxima de selectionare este de 37 de ani in prezent, iar angajatii SIE, gradatii sau gradatii voluntari respectiv, nu pot depasi varsta de 40 de ani, varsta limita pana la care acestia pot fi mentiuti in activiate. Toate informatiile se regasesc publicate pe site-urile institutiilor in cauza.
Si tinerii sunt discriminate, De exemplu, una dintre preocuparile recurente ale tinerilor care au slujbe precare sau slab remunerate este lipsa accesului la imprumuturi bancare pentru achizitia unui apartament. O alta problema majora este rata ridicata a somajului in randul tinerilor in tarile care nu au un sistem de protectie sociala puternic, ceea ce ridica obstacole in tranzitia completa spre viata de adult. De asemenea, faptul ca tinerii necasatoriti, cuplurile de facto si cuplurile fara copii tind sa fie exclusi din lista beneficiarilor de plati sociale este perceput ca o bariera structurala, care se intrepatrunde cu situatia de discriminare a individului.
Problema pe care o reprezinta batranetea este partial inerenta procesului de imbatranire, partial consecinta unor anumite tendinte sociale si demografice curente. Exista foarte multe stereotipuri legate de populatia varstnica, in ciuda eterogenitatii acesteia. Aceste stereotipuri si mituri larg raspandite explica multe dintre atitudinile si masurile politice discriminatorii fata de persoanele in varsta
5. Cum discriminam fara sa stim prin intermediul Discriminarii pozitive?
Discriminarea pozitiva este dictatura minoritatii
Discriminarea pozitiva este de obicei definita ca un ansamblu de masuri menite a favoriza grupuri sociale discriminate in trecut, cu scopul de a corecta nişte nedreptaţi şi a inlesni integrarea acestora in societate. Insa, nu de puţine ori se intampla ca cei care sunt favorizaţi sa nu se poata integra in ciuda tuturor acestor masuri. Mai mult, ceea ce favorizeaza aceste minoritaţi uneori nu face altceva decat sa discrimineze majoritatea.
In prezent, in ţara noastra exista masuri care favorizeaza etnia rroma sau alte minoritaţi sociale, prin unele masuri, dintre care amintim rezervarea pentru ei a unor locuri la licee şi facultaţi. Un copil rrom va intra mult mai greu la facultate şi chiar la liceu, din cauza lipsei condiţiilor de a se pregati, astfel incat pare indreptaţit sa i se ofere locuri speciale la buget, pentru care nu concureaza cu elevii majoritari, ci cu cei de aceeaşi etnie cu el, fiind cam pe acelaşi picior de egalitate.
Daca stam insa sa analizam, procedura aceasta de a incerca egalizarea şanselor unor grupuri sociale defavorizate prin oferirea de avantaje este din start incorecta. Nu puţine sunt cazurile cand studenţii rromi sau ai altor etnii intra la facultate cu note cu puţin peste 5, pe locurile de la buget rezervate lor, pe cand studenţii majoritari, cu note mult mai mari, ori nu intra deloc, ori intra pe locuri cu taxa. De ce sa te oboseşti sa inveţi, cand ai din start locuri asigurate? Bineinţeles, şi aici exista concurenţa, insa mai redusa, iar standardul este mult mai slab, din cauza lipsei motivaţiei.
In nici un caz aceste masuri nu vor ajuta la o mai buna integrare a minoritaţilor, aşa cum se presupune. In astfel de situaţii, persoanele rrome vor fi nesimpatizate de colegii romani, din simplul fapt ca şansele lor nu au fost egale, iar munca depusa, disproporţionata. Şi in cazul liceelor, situaţia este asemanatoare. Daca la un liceu bun din oraş romanii trebuie sa inveţe temeinic pentru a trece examenul, fiind o concurenţa acerba pe locuri, rromii inscrişi vor intra din oficiu pe locurile rezervate. Bineinţeles, nu trebuie sa excludem faptul ca exista şi tineri rromi care au acelaşi nivel intelectual şi aceeaşi pregatire ca cei majoritari, stabilindu-şi ţeluri profesionale pe care reuşesc sa le atinga dupa ani de studiu temeinic
In Romania, mai putem vorbi şi de discriminarea pozitiva a minoritaţii maghiare. In judeţele Covasna şi Harghita, romanii trebuie sa cunoasca neaparat limba maghiara, deoarece in orice instituţie exista angajaţi ce nu ştiu sau nu vor sa vorbeasca limba romana. Mai mult, aşa-numitul Ţinut Secuiesc este prezent periodic in mass-media, din cauza dorinţei maghiarilor de a-şi proclama autonomia. In acest caz, am putea vorbi de un fel de “dictatura a minoritaţii” impotriva majoritaţii. Anul trecut a fost o adevarata dezbatere in presa scrisa şi la televizor pe marginea unui subiect ce facea referire la inlocuirea unor poliţişti romani cu unii maghiari in judeţele Harghita şi Covasna. Mulţi romani au fost atunci indignaţi de o masura ce viza discriminarea romanilor in ţara lor de a cunoaşte limba maghiara pentru a obţine o funcţie in poliţie in judeţele menţionate.
In alte ţari mai dezvoltate decat Romania, precum SUA, care de altfel au şi inventat conceptul de “discriminare pozitiva”, şi in unele state europene, aceasta discriminare implica domenii diferite, de la educaţie pana la locul de munca şi politica. In America, nu puţine au fost cazurile cand s-a creat un adevarat razboi interrasial deoarece o persoana de culoare a fost concediata, deşi poate ceea ce a dus la acest lucru a fost incompetenţa, şi in nici un caz un motiv rasial. In statele respective, aceleaşi controverse le poate starni şi concedierea unui homosexual, a unui evreu şi in unele cazuri a unei femei. Bineinţeles ca exista şi situaţii cand aceste persoane sunt discriminate tocmai din cauza prejudecaţilor rasiale, homofobe, antisemite şi misogine. Şi in astfel de cazuri ar trebui sa se ţina cont de principiul egalitaţii şanselor pentru toţi cetaţenii. Cel care da dovada de competenţa intr-o anumita funcţie, poate sa-şi exercite munca fara piedici, indiferent de criterii rasiale, sexuale sau religioase, in schimb, cine nu este capabil sa indeplineasca anumite sarcini poate fi concediat fara a fi invocate motive rasiale sau de alta natura.
In Europa, discriminarea pozitiva li se aplica in special femeilor. In multe tari, precum in tarile scandinave, femeile beneficiaza de un tratament preferential atunci cind candideaza pentru un post in institutiile statului, inclusiv in politie, armata si invatamant.
In multe tari ale continentului si partidele politice aplica in mod voluntar un sistem paritar prin care femeile trebuie sa ocupe un anume procent de locuri pe listele lor. Apoi, in tari precum Norvegia si Franta, femeile trebuie sa ocupe cel putin un sfert din posturile de raspundere in intreprinderile mari sau in cele care beneficiaza de o participare a statului. Tot in Franta, noul presedinte François Hollande si-a respectat promisiunea de a numi femei in jumatate din posturile ministeriale. 17 din cei 34 de ministri ai noului guvern francez sint femei.
Alt tip de masuri pozitive sunt stimulentele financiare, care se pot manifesta in forma de alocatiuni financiare suplimentare pentru cei care promoveaza grupul vulnerabil vizat, in forma de credite sau imprumuturi in conditii avantajoase, alte forme de avantaje financiare.
De exemplu, proiectul de lege privind finantarea publica a partidelor politice in Republica Moldova prevede un mecanism de alocatiuni bugetare suplimentare pentru partidele politice, care promoveaza femeile pe listele de candidati la alegerile parlamentare si locale. In alte state, femeile care candideaza la alegeri. pot obtine imprumuturi in conditii avantajoase (in comparatie cu candidatii barbati) pentru campania electorala.
Inca un tip de masuri pozitive sunt stimulentele nefinanciare, care iau forma unui acces facilitat sau preferential, scutirii de unele obligatiuni. De exemplu, in unele tari in cadrul campaniilor electorale femeile si reprezentantii grupurilor vulnerabile, care candideaza la alegeri, pot obtine un timp de antena in volum sporit, in comparatie cu ceilalti candidati.
Ceea ce nu inţeleg aparatorii conceptului „affirmative action” este ca sistemul creat de ei incetineşte de fapt integrarea acestor grupuri in societate, incurajandu-le sa-şi menţina propria cultura marginala şi sa pretinda bani sau favoruri de la stat fara munca. Cand ştii ca eşti susţinut de restul societaţii doar pentru ca exişti, ca intr-o gradina zoologica, ba chiar eşti stimulat sa nu schimbi nimic din vechile tale obiceiuri daunatoare, nu ai nicio motivaţie sa te schimbi. Progresul social ramane o vorba goala, inerţia fiind de fapt chiar mai mare decat la alte grupuri care nu primesc nimic de la stat şi sunt nevoite sa se adapteze.
Cum credeţi insa ca se simte un cetaţean care aparţine unui grup majoritar cand este exclus de la anumite beneficii in favoarea unui minoritar cu merite mai puţine? Cum se simte un student cu nota mare care nu intra la facultate sau nu obţine bursa, iar un coleg de-al sau cu o nota mai mica are parte de acestea? Asemenea tratamente diferenţate, anti-democratice şi in totala contradicţie cu drepturile individului, nu fac decat sa creeze falii in societate, sa nasca conflicte artificiale intre grupuri.
Discriminarea pozitiva este tot discriminare! Cand un minoritar este ajutat preferenţial, adica „discriminat pozitiv”, exista intotdeauna un majoritar care este defavorizat, adica „discriminat negativ”. Problema nu se rezolva in acest fel, apar doar noi complicaţii.

Mecanisme naţionale privind eliminarea formelor de discriminare

Instituţii specializate pentru prevenirea şi combaterea discriminarii exista in prezent in mai mult de 20 de state europene (Romania, Belgia, Suedia, Marea Britanie, Elveţia, Finlanda, Letonia). Instituţiile naţionale specializate au fost create pentru a promova politica guvernamentala desfaşurata pentru protecţia grupurilor vulnerabile şi a celor minoritare. Membrii comunitaţilor recunoscute de guverne ca avand nevoie de instituţii specializate pentru a le proteja interesele sunt persoane aparţinand minoritaţilor etnice, lingvistice şi religioase, sexuale, straini, emigranţi, refugiaţi, femei, copii, invalizi, varstnici. De aici rezulta ca pentru toate aceste categorii de persoane pot fi instituiţi ombudsmeni specializaţi.
Denumirea instituţiei Ombudsmanului impotriva discriminarii poarta in limbajul ştiinţific un caracter general, insa sunt state care, in funcţie de tradiţii, obiceiuri, limba, au dat denumiri proprii acestei instituţii specializate, şi anume: Belgia – Centrul pentru Oportunitaţi Egale; Danemarca – Institutul Danez pentru Drepturile Omului; Elveţia – Comisia Federala Elveţiana impotriva Rasismului; Marea Britanie – Comisia pentru Egalitatea Rasiala; Romania – Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminarii; Suedia – Ombudsmanul impotriva Discriminarii Etnice; Norvegia – Centrul pentru Combaterea Discriminarii Etnice; Portugalia – Comisia pentru Egalitate şi Combaterea Discriminarii Rasiale; Luxemburg – Comisia Speciala permanenta impotriva Discriminarii rasiale; Olanda – Comisia pentru Tratament Egal; Irlanda – Tribunalul Egalitaţii; Finlanda – Oficiul Ombudsmanului pentru Drepturile Omului; Ungaria – Comisia Parlamentara pentru Drepturile Minoritaţilor Naţionale şi Etnice.
In Romania exista Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminarii [499], care a fost organizat prin Hotararea de Guvern nr. 1194/2001, modificata in 2002 prin Hotararea de Guvern nr.1514/2002. Acest Consiliu este un organ de specialitate al administraţiei publice centrale (altele decat ministerele), in subordinea Guvernului. In Romania domeniul pus in discuţie este reglementat şi prin Ordonanţa Guvernului nr.137/2000 privind combaterea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare. Aceasta a fost aprobata cu modificari de catre Parlament in 2002, prin Legea nr. 48/2002. Legea a suferit o modificare in august 2003 prin Ordonanţa Guvernului nr. 77/2003, justificata de nevoia indeplinirii obligaţiilor Romaniei faţa de Uniunea Europeana, in sensul armonizarii legislaţiei interne cu cele doua directive europene in domeniul non-discriminarii. In urma modificarilor succesive, legea existenta la aceasta ora respecta intr-o masura considerabila acquis-ul comunitar in domeniu, oferind un cadru legislativ adecvat protecţiei impotriva discriminarii. Astfel, in prezent, legea romana pentru non-discriminare sancţioneaza contravenţional, cu posibilitatea obţinerii de despagubiri in instanţa civila, discriminarea in formele: directa, indirecta, harţuirea, dar şi victimizarea.
Atribuţiile instituţiilor naţionale specializate in prevenirea şi combaterea discriminarii difera de la stat la stat, insa toate trebuie sa ţina cont de articolul 13 din Directiva Consiliului 2000/43/CE din 29 iunie 2000 de aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor, fara deosebire de origine rasiala sau etnica.
O alta institutie publica cu atributii in acest domeniu este Agentia Nationala pentru Egalitate de Sanse intre Femei si Barbati.
Alaturi de aceste doua institutii publice, o serie de ONG-uri isi desfasoara activitatea in acest domeniu, toate formand impreuna Coalitia Antidiscriminare din Romania:
Asociatia ACCEPT
Centrul de Resurse Juridice
Centrul Parteneriat pentru Egalitate
Grupul Roman pentru Apararea Drepturilor Omului
Liga Pro Europa
Romani CRISS- Centrul Romilor pentru Interventie Sociala si Studii.

Eliminarea formelor de discriminare este posibila numai daca societatea va fi educata la acest capitol, prin introducerea in programele şcolare, liceale şi universitare a subiectelor privind non-discriminarea, toleranţa, diversitatea, iar pentru funcţionari, poliţişti, procurori, judecatori, jurnalişti se vor organiza traininguri, seminare, aceştia din urma urmand sa reflecte subiectul in mass-media locale şi naţionale, organizand programe radio şi televizate.

Psiholog Mihaiela ( Grimbovschi ) AVRAMESCU

Bibliografie:

1.Abric, J. C. – “Psihologia comunicarii – Teorii si modele”, Polirom, 2002 –
“Psihologia campului social. Reprezentarile sociale”, Polirom, Iasi, 1997
2.Mitrofan, Iolanda – “Psihologia relatiilor dintre sexe. Mutatii si alternative”, Alternative, 1997 3. Richard Y. Bourhis, Jacques-Philippe Leyens – “Stereotipuri, discriminare, relatii intergrupuri”, Collegium, 1997
4.http://ziarullumina.ro/societatea-perspectiva-crestina/discriminarea-pozitiva-este-dictatura-minoritatii
5. http://www.femeipentruviitor.ro/index.php?page=despre_discriminare
6.http://www.doxologia.ro/puncte-de-vedere/discriminarea-majoritatii
7.http://www.cyberhate-watch.ro/ce-este-discriminarea
8.http://www.youthforum.org/assets/2014/11/Survey-on-Youth-and-Multiple-Discrimination.pdf.
9.http://filedelumina.ro/2015/01/18/pe-scurt-despre-discriminare/#ixzz3bjx3CLOc

Mihaiela Grimbovschi Avramescu Psiholog Specialist in Psihologia muncii, psihologie aplicata in Ministerul Apararii si Ordinii publice. Management organizational si resurse umane

METODE DE DISCRIMINARE

Discriminarea este acțiunea prin care unele persoane sunt tratate diferit sau sunt lipsite de anumite drepturi, în mod nejustificat, pe baza unor considerente neîntemeiate.
Printre cele mai frecvente fenomene de discriminare se află: discriminarea pe bază de vârstă, de avere, de convingeri politice, de naționalitate, rasialã şi etnicã, de religie,la locul de muncã, discriminarea persoanelor cu handicap.

Principiul egalităţii, conform căruia toate fiinţele umane au drepturi egale şi ar trebui tratate egal pentru că dispun de demnitate umană, stă la baza noţiunii de drepturi ale omului şi îşi găseşte realizare în funcţie de demnitatea inerentă fiecărui individ.
Aşadar, discriminare înseamnă tratament inegal, defavorizat al indivizilor, al categoriilor de indivizi sau al grupurilor umane, pe bază de diverse criterii, cum ar fi apartenenţa etnică, rasială, religioasă etc. Uneori, discriminarea este confundată cu prejudecata, care se referă mai mult la starea psihologică, decât la comportament. Aceste două noţiuni sunt strâns legate, însă este posibil de a discrimina oamenii, fără o prejudecată conştientă.

Articolul 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice statuează:
„Toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi au, fără nici o discriminare, dreptul la o egală protecţie a legii. În acest sens, legea va interzice orice discriminare şi va garanta tuturor oamenilor protecţie egală şi efectivă împotriva discriminării de orice fel, ca, de pildă, de rasă, culoare, limbă, religie, opinie publică sau orice altă opinie, de origine naţională sau socială, avere, naştere sau orice alte împrejurări”.

Discriminarea se manifestă sub diferite forme, cum ar fi: discriminarea directă; discriminarea indirectă; discriminarea multiplă; discriminarea prin asociere; tratamentul defavorizat; intenţia declarată public de a discrimina; instigarea la discriminare; victimizarea; ordinul de a discrimina; segregarea, etc.
Discriminarea directă apare atunci când o persoană este tratată mai puţin favorabil decât o altă persoană în situaţii comparabile din cauza originii etnice sau rasiale, a religiei ori credinţelor, vârstei sau persoanele cu dizabilităţii. De exemplu, un anunţ pentru un loc de muncă, în care se precizează că nu sunt admise persoane cu dizabilităţi.
Discriminarea indirectă se produce atunci când un anumit criteriu sau procedură, practică, aparent neutră ar putea dezavantaja persoane în funcţie de rasă sau etnie, vârstă, religie sau dizabilitate şi nu poate fi justificată în mod obiectiv. De exemplu, la un examen pentru ocuparea unui post, se foloseşte o limbă care nu este neapărat necesară pentru acel loc de muncă. Testul ar putea exclude mai multe persoane a căror limbă maternă nu este aceea cerută de angajator.
Discriminarea multiplã survine atunci când o persoanã sau un grup de persoane sunt tratate diferenṭiat, într-o situaṭie egalã, pe baza a doua sau a mai multor criterii de discriminare.
Discriminarea pozitivă este tot discriminare! Când un minoritar este ajutat preferenţial, adică „discriminat pozitiv”, există întotdeauna un majoritar care este defavorizat, adică „discriminat negativ”.
Stereotipurile şi prejudecãṭile se formeazã, în prima fazã, în familie. Nu mã refer doar la romi, ci la absolut toate grupurile sociale, care sunt stigmatizate social.

Metode de a combate discriminarea:
-Pentru a fi tratat egal şi pentru a avea aceleaşi drepturi şi libertãṭi, trebuie sã învãṭãm sã ne respectãm, sã ne evaluãm comportamentul social şi sã acceptãm evaluãrile celor din jur.
-Pentru a nu se ajunge la discriminare trebuie schimbatã mentalitatea, în special a celor tineri, dar mai ales a cadrelor didactice. Pentru aceasta, în ultimul timp existã foarte multe programe pentru combaterea discriminãrii de gen prin educaṭie, prin training formativ al cadrelor didactice în condiṭiile educaṭiei incluzive, pentru acumularea de competenṭe metodologice, competenṭe de comunicare şi relaṭionare, competenṭe psiho-sociale, competenṭe de evaluare, competenṭe tehnice şi tehnologice, competenṭe de management al carierei.
-Lupta împotriva discriminãrii şi promovarea participãrii celor mai vulnerabile grupuri este o componentã cheie.
Principalele subiecte abordate sunt:
Ocuparea forṭei de muncã
Coordonare în sectorul social
Persoanele cu dizabilitãṭi
Persoanele în vârstã

Abordari strategice:
-Dezvoltarea unor strategii orizontale luând în considerare toate situaṭiile, care provoacã vulnerabilitatea şi abordarea integratã şi cuprinzãtoare a acestui concept.
-Promovarea unor mãsuri menite sã faciliteze integrarea socialã şi pe piaṭa muncii, pentru persoanele cu risc de excluziune socialã.Promovarea egalitãṭii de şanse, cu scopul de a obṭine o ratã de angajare mai mare şi incluziunea socialã a persoanelor aflate în risc de excluziune socialã.

Individul doreşte să-i fie bine. Toţi au acest scop, însă, chiar dacă este un ţel comun, problema e că acest „bine”, este înţeles în diverse moduri şi poate fi atins prin direcţii diferite. S-ar putea porni de la nevoia dintre cele două părţi. Societatea reprezintă individul, existând o conexiune între cele două, însă interesant este modul în care se distribuie viziunea asupra direcţiilor de urmat, mass-media fiind cea care reflectă acţiunile şi cerinţele membrilor comunităţii.

O problemă majoră cu care societatea se confruntă este discriminarea, care reprezintă discernământul calităţii şi recunoaşterea diferenţelor existente între lucruri. Discriminarea este imposibil de eliminat în totalitate, pentru că nu trăim într-o societate ideală. Nu toţi oamenii se adaptează într-o manieră perfectă la circumstanţe şi la persoanele din jur, pentru că se ţine cont de anumite criterii injuste. Pentru unii, acest lucru ar însemna să renunţe la propria identitate. Însă nu trebuie confundat cu prejudecata, care înseamnă atitudinea negativă faţă de fiecare individ, membru al unui grup, fiind motivată doar de apartenenţa acestuia la grup.
Diferenţierea dintre oameni este cea mai răspândită formă de discriminare, datorită prejudiciilor aduse din cauza unor serii de tratamente caracteristice, către anumite grupuri de persoane.
Egalitatea de şanse şi de gen reprezintă chiar şi acum o problemă a societăţii actuale. Una din soluţiile care ar putea duce la eliminarea discriminării este schimbarea mentalităţii oamenilor şi creşterea gradului de calificare pentru sporirea şanselor de angajare.

În România există două proceduri de soluționare a cazurilor de discriminare: una administrativă și una judecătorească. Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării dă amenzi, dar despăgubiri se pot primi doar dacă se apelează la Instanță.
Plângere poate depune orice persoană fizică sau juridică, indiferent dacă a fost victima discriminării sau doar martor la un astfel de act.

Fiecare dintre noi poate învãṭa,
CE ESTE RESPECTUL, ACCEPTAREA şi SCHIMBAREA CARE TREBUIE TRÃITÃ!

Psiholog Ghegoiu Daniela

Publicistica Coach Radu Leca

Cele 4 dimensiuni ale existentei – limitele vietii
“Nasterea este inceputul existentei noastre fizice, moartea este sfarsitul vietii, iar viata noastra este spatiul dintre ele.”

Intrebarile pe care le adreseaza filozofii existentialisti sunt cele pe care oamenii si le-au pus in permanenta, dar la care nu au primit un raspuns satisfacator, intrebari legate de sensul vietii si al mortii. Filozofia existentiala sustine faptul ca exista 4 dimensiuni ale vietii, o viata in care suntem aruncati fara voia noastra si din care trebuie sa facem ceva cu ceea ce ni s-a dat:
-dimensiunea fizica;
-dimensiunea sociala;
-dimensiunea personala;
-dimensiunea spirituala.

Dimensiunea fizica

Cand oamenii tintesc spre securitate in aceasta sfera, in cele din urma realizeaza faptul ca o astfel de siguranta este temporara, intrucat natura umana este fragila, desi adeseori ne purtam ca si cand am fi nemuritori. Dilema: mortalitatea este un factor constant al vietii noastre, pe care il putem nega, sau din contra, accepta.

Magia Dimensiunii fizice se rezuma la imprimarea falsei senzatii a securitatii totale. Exista etape ale trezirii din hipnoza ce se confunda cu DM. Deasemenea exista subiecti ce au dezvoltat tulburari psihice, post acceptare a realitatii in lipsa DM. 

Dimensiunea sociala

Mai devereme sau mai tarziu, fiecare dintre noi se confrunta cu singuratatea, insa trecutul, prezentul si viitorul unei persoane sunt legate de ceilalti oameni…suntem in acelasi timp asemanatori, dar diferiti. Dilmea din aceasta sfera are legatura cu paradoxul dintre nevoia de individualitate si nevoia de a fi parte dintr-un intreg.

In acest tip de dimensiune, notiunea de constiinta colectiva(CC) neacceptata, poate avea sens existential. In lipsa onstiintei colective, totalitatea subiectilor testati nu s-ar simti nici diferiti si nici asemanatori. Nu ar simti nimic. Pe cand existand CC TOTI SUBIECTII TESTATI au avut sentiment pregnant de “a fi deiferit + a fi asemanator”. Iar aici intervine paradoxul. Nici un subiect nu a aceptat validitatea CC.

Dimensiunea personala

Se refera la relatia omului cu sine insusi, nevoia acestuia de a cauta sentimentul consistentei, insa evenimente de viata ne reamintesc de slabiciunile personale si provoaca sentimentul de confuzie. Libertatea presupune responsabilitate, practic omul constientizeaza faptul ca este liber sa aleaga, insa nu este liber de consecintele alegerilor sale. Dilema: desi luam propriile noastre decizii, suntem intr-o perpetua cautare a unui set de reguli, principii care sa ne ghideze in viata.

Avand impus un set de reguli genetice (reguli transmise pe cale genetica sub forma bagajului informational de la parinti catre copii), toti subiectii ce nu au disfunctionalitati emotionale, cauta prezenta accentuata in viata personala a unui set de reguli, mai mult sau mai putin reale. Daca subiectii erau programati genetic sa nu caute reguli, chiar si in prezenta acestora sub forma de directiva sau obligatie, subiectii nu le-ar fi oferit valoare de adevar.

Dimensiunea spirituala

Face referire la sensul si scopul pe care le identificam in propriile vieti. Conceptia despre lume ne orienteaza, ne defineste atitudinea fata de ea si ne permite sa ne cream un sistem de valori, care cuprinde ideea de “bine” si “rau” in conceptia fiecaruia. Dilema: contradictiile dintre scop si absurditate, speranta si disperare.
In concluzie, traim simultan in 4 dimensiuni diferite, cu dilemele si provocarile aferente fiecareia. Viata umana este limitata, ceea ce reprezinta provocarea fundamentala cu care fiecare om trebuie sa se confrunte. Constientizarea naturii limitate in timp a existentei umane ne poate speria si in acelasi timp impulsiona spre o viata traita cu sens

Existand in noi, notiunea de timp si spatiu, legata de notiunea semicrestina a spiritualitatii, functionam in ritmul ceasului biologic programat, fara sa cautam o alta alternativa. Viata capata sens doar dupa ce subiectul intra in contact cu: accidente,haos,durere.

Bibliografie:
Adams, M & van Deurzen E. (2011). Psihoterapie si consiliere existentiala. Bucuresti: Editura Herald
Cohn, W. (1997). Existential Thought and Therapeutic Practice: SAGE Publications
May, R. (1994). The discovery of being. Writings in Existential Psychology. New York: Norton & Company
Andreea Dumitrache – psiholog clinician

Publicistica Coach Radu Leca

SOLUŢII ŞI TERAPII PENTRU ATINGEREA STÃRII DE BINE
PSIHOLOG DANIELA GHEGOIU

STAREA DE BINE a unei persoane este datã de urmãtoarele elemente, între care se aflã o strânsã corelaṭie:
ACCEPTAREA DE SINE reprezintã o atitudine pozitivă faţă de propria persoană, acceptarea calităţilor şi defectelor personale şi percepţia pozitivă a experienţelor.
RELAŢII POZITIVE CU CEILALŢI înseamnã sã menṭii relaṭii sociale, sã ai încredere în oameni, o atitudine empaticã, nevoia de a da şi de a primi afecţiune.
AUTONOMIE sã fii independent(ă), sã evaluezi după standarde personale, sã nu fii preocupat de expectanţele şi evaluările celorlalţi.
CONTROL este acel sentiment de competenţă şi control personal asupra sarcinilor,
crearea de oportunităţi pentru valorizarea nevoilor personale şi alegeri .conforme cu valorile proprii.
SENS ŞI SCOP ÎN VIAŢĂ sã ştii sã-ṭi stabileşti scopuri de durată medie şi lungă,
sã înveṭi din experienţa pozitivă a trecutului, bucuria prezentului şi relevanţa viitorului.
DEZVOLTARE PERSONALĂ
-Deschidere spre experienţe noi
-Sentimentul de valorizare a potenţialului propriu
-Capacitate de auto-reflecţie
-Percepţia schimbărilor de sine pozitive

Sănătatea noastră este o funcţie a psihicului şi a gândirii pozitive.
Omul este ceea ce gândeşte. O gândire care selectează emoṭii pozitive, o gândire bazată pe mulţumire fermă, va asigura o sănătate bună.
Mulţumirea lăuntrică este garantul păstrării acestei stări de bine.
Satisfacţia asupra vieţii se bazează pe un set individual de aprecieri subiective
cognitive.
Mulțumirea sufletească se poate cultiva şi exersa, în mai multe moduri.
Astfel, pentru câteva săptămâni încearcă următoarele exerciţii, după care, cu siguranţă vei observa o îmbunătăţire semnificativă a sentimentului de recunoştinţă.
De asemenea, vei vedea cum mintea ta va selecta pentru amintire mai multe lucruri pozitive din viaţa ta, precum şi o mai mare apreciere pentru cei din jurul tău.
-Întocmeşte un jurnal de recunoştinţă
-Mulţumeşte mai des
-Evită lamentările
-Apreciază-i pe cei din jurul tău
-Iartă şi uită
Oamenii recunoscători au niveluri mai ridicate de emoţii pozitive,satisfacţie de viaţă, vitalitate, optimism şi niveluri mai scăzute de depresie şi stres.

CUM SÃ-ŢI CREEZI O STARE PLINÃ DE ENERGIE POZITIVÃ
Starea este cea care îți determină în mod direct nivelul performanței, o stare de deprimare sau apatie îți afectează în mod direct atât viața personală, cât și cea profesională. Starea (emoția) este indicatorul, care poate fi asociat nu numai performanței, dar și unei stări de bine, care poate fi numită pretențios, chiar fericire.

1.Gândurile
Gândește-te la un moment fericit din viața ta, gândește-te la persoanele pe care le iubești, imaginează-ți cel mai plăcut lucru pentru tine și vizualizează în imagini sau acțiuni, cuvinte precum: auto- împlinire, bucurie, iubire, răsplată, încredere, succes, realizare, energie pozitivă, fericire.
2.Stopează dialogul intern negativ
De exemplu, ne putem distruge încrederea în noi, dacă vom avea un dialog intern precum: „nu pot, nu sunt în stare, o să eșuez, este prea greu, nu depinde de mine”. Acest dialog intern ne distruge starea și practic nu vom mai face nimic, vom fi triști, deprimați sau supărați.
3.Crează-ți un dialog intern constructiv
Dialogul poate fi înlocuit imediat, cu unul care să te pună într-o stare pozitivă.
Astfel, poți să-l înlocuiești cu întrebări sau afirmații precum: „cum ar fi dacă s-ar putea?
ce soluții ar mai fi? alții cum au reușit? cred că aș putea să văd partea pozitivă și să-mi învăț lecția? sunt momente în care am avut încredere!
4.Alege ce lași să intre în mintea ta
Sunt momente în care nu poți stopa imediat un gând, atunci când el vine cu forță din exterior. Vreau să te gândești, la zona ta de control și mai puțin la exteriorul acesteia.
5.Modifică-ți postura
Organismul tău știe exact și cum trebuie să se comporte atunci când ești fericit.
Are o anumită atitudine, poziție, postură, privire.
Starea de bine se traduce din nou în energie și acțiuni cu rezultate dorite.
6.Obiectivele
Avem nevoie de un scop și de obiective bine definite.
Fixează-ți obiective!
Dă un sens acțiunilor tale prin prisma obiectivelor.
7.Focusează-te în permanență
Focusare înseamnă punerea în comun a obiectivelor, a gândurilor și a fiziologiei în aceeași direcție. Le faci să lucreze împreună. Focusându-te, nu vei mai risipi energie inutil, ci vei putea ajunge, unde îți dorești și vei avea rezervorul de energie plin.
8.Alege oamenii din jurul tau
Toți oamenii pe care-i ai în jur îți influențează starea. Dacă ai oameni negativişti, încet te vei adapta și vei fi unul dintre ei. În schimb, dacă ai oameni, de la care poți învăța, care te pot inspira, situația se schimbă radical. Scoate-i din viața ta, pe cât posibil, pe cei care te secătuiesc de energie și adu în viața ta modele de urmat.
Lasă-i să te inspire și să-ți sprijine starea de spirit.Caută să-ți petreci timpul cu oameni, care au energie și o stare de bine.
9.Acṭiunea
Mulți oameni se așteaptă să aibă rezultate, dacă au o stare bună. Nu este de ajuns, trebuie să acționezi masiv. Acțiune masivă, înseamnă opusul acțiunii discrete sau acelei acțiuni, în care spui că încerci, doar ca să nu zici că nu ai încercat.

Tehnici de terapie cognitiv-comportamentalã
Restructurarea cognitivã este o abordare terapeuticã, bazatã pe teoria învãṭãrii, care subliniazã rolul cogniṭiilor, respectiv al gândirii. Sunt metode şi tehnici, care te ajutã sã obṭii un echilibru în viaṭã, sau altfel spus acea stare de bine.
Oamenii învaṭã sã se comporte într-un anumit mod şi sã trãiascã pe baza unor sentimente bazate pe ceea ce cred cã se întamplã în mediu sau pe aşteptãrile lor despre consecinṭele, a ceea ce urmeazã sã se întâmple, şi nu pe rezultatele sau faptele deja existente.
Astfel, teoriile cognitive sugereazã cã, determinanṭii principali ai comportamentului şi sentimentelor sunt gândurile.
Ῑn consecinṭã, terapia cognitivã şi restructurarea cognitivã subliniazã importanṭa modificãrii gândurilor, pentru a schimba comportamentele şi sentimentele disfuncṭionale. Pe de altã parte, teoria cognitivã recunoaşte cã, existã şi un impact major al comportamentelor şi sentimentelor asupra gândurilor.
Terapia cognitiv- comportamentalã nu îi învaṭã pe oameni “sã gândeascã pozitiv”.
Ci mai degrabã, oamenii sunt învãṭaṭi, sã identifice gândurile iraṭionale asociate cu sentimentele negative sau comportamentele disfuncṭionale şi sã le modifice, astfel încât sã devinã realiste.

Armonia interioarã – Cum sã obṭii starea de bine?
Armonia interioarã înseamnã cã, ceea ce gândeşti este în concordanṭã cu ceea ce faci, cã ceea ce vrei, nu contravine altor lucruri pe care simṭi, cã trebuie sã le faci.
Armonia interioarã înseamnã cã, nu ai conflicte interioare. Ῑnseamnã cã “vocea ta interioarã” nu este contradictorie.
Armonia interioarã este o stare în care te poṭi gãsi de fiecare datã, când o cauti cu suficientã consecvenṭã.

Psihoterapeut
Daniela Ghegoiu

Publicistica Radu Leca

STIMULAREA CREATIVITÃŢII
Psiholog Daniela Ghegoiu

Creativitatea există în fiecare dintre noi.
Toţi suntem creativi, însă educaţia pe care o primeşte un individ şi metodele pe care acesta le foloseşte zi de zi, ca să îşi stimuleze gândirea, fac din unii oameni să fie mai creativi decât ceilalţi
Dezvoltarea potenṭialului creativ, nu se realizeazã de la sine.
Sunt necesare acṭiuni continue şi organizate, de stimulare şi activare.
Educaţia şi metodele folosite joacă un rol important în stimularea creativităţii şi fără dezvoltarea lor, nu o să te consideri niciodată o persoană creativă.
Motivaṭia este acceptată ca fundamentalã, pentru creativitate, iar cei mai importanṭi factori motivanți sunt auto-motivația și interesul de a efectua lucrarea (obiectul creației).
Persoanele creative sunt la discreția propriilor valori și motivații și se ocupă de problemele, pentru care au o puternică afinitate emoțională
Această abilitate ar trebui să fie stimulată încă din primii ani de viaţă ai unui copil, deoarece creativitatea poate juca un rol esenţial în procesul de învăţare.
„O gândire creativă permite copiilor să facă legături între o arie a învăţării şi alta, extinzându-şi astfel înţelegerea.

”Imaginaṭia este mai importantã decât cunoaşterea.” (Albert Einstein)

Preşcolaritatea reprezintã perioada cea mai importantã, pentru conturarea creativitãṭii. Acum se cristalizeazã trebuinṭele de cunoaştere, de informaṭie , de independenṭã, de autoexprimare, acum se contureazã percepṭia de sine.
Creativitatea face posibilă crearea de produse reale sau pur mintale, constituind un progres în planul social.
Componenta principală a creativităţii o constituie imaginaţia, dar creaţia de valoare reală mai presupune şi o motivaţie, dorinţa de a realiza ceva nou, ceva deosebit.
Şi cum noutatea nu se obţine cu uşurinţă, o altă componentă este voinţa, perseverenţa în a face numeroase încercări şi verificări.

Stimularea creativitãṭii elevilor
Rolul şcolii la formarea comportamentului creator este foarte important, deoarece rămâne principalul instrument, pe care societatea îl foloseşte pentru cultivarea creativitãṭii.
Preocuparea de formare a independenţei în gândire şi exprimare implică şi o legătură cu familia. Părinţii trebuie convinşi că tutelarea excesivă împiedică dezvoltarea intelectului, manifestarea independentă a gândirii şi fanteziei lui, sunt factori esenţiali în dobândirea viitoare a unei autentice competenţe profesionale.
Ῑn aceastã perioadã, creativitatea face posibilã creaṭia ca activitate psihică.
Nivelul posibil de atins acum, este doar acela al creativitătii potenṭiale, manifestatã prin desene sau jocuri.
Desenul, pictura, modelajul, muzica, dansul, diferitele jocuri în aer liber sau acasã, au darul de a-i ajuta sã-şi exprime emoṭiile, gândurile şi sentimentele.
Cadrul cel mai important de manifestare, dar şi de stimulare a potenṭialului creativ este jocul, cu toate tipurile sale.
Prin joc, copilul poate fi oricine îşi doreşte, poate inventa jocuri de rol, poate crea personaje.
Creativitatea poate fi consideratã şi ca aptitudine.
Existenta creativitãṭii se constatã prin flexibilitatea, noutatea, originalitatea, fluenṭa, senzitivitatea, ingeniozitatea elevului.

Metode de stimulare a creativitãṭii elevilor:
-realizarea unor relaṭii prieteneşti, favorabile sistemului creativ
-şcolarii trebuie lãsaṭi sã-şi manifeste în voie spontaneitatea, curiozitatea
-trebuie sã aparã teme şi situaṭii, care stimuleazã fantezia (elevii sã-şi imagineze singuri probleme, sã continue o nuvela etc.)
-vizitarea expoziṭiilor, excursiile lãrgesc orizontul elevilor
-existenṭa unor laboratoare şi ateliere foarte bine dotate, cu specific creativ, unde elevii pot sã-şi exprime potenṭialul lor de creaṭie.

Dezvoltarea creativității prin activitățile extraşcolare
Şcoala trebuie să stimuleze exprimarea potenţialului creativ al fiecărui copil, să încurajeze iniţiativele lui, ingeniozitatea şi curiozitatea, să favorizeze stabilirea unor relaţii , să ofere ocazii elevului de a lua singur decizii şi să stimuleze încrederea în sine, într-o atmosferă de comunicare liberă.
Modernizarea şi perfecţionarea procesului instructiv-educativ impun îmbinarea activităţii şcolare cu activităţi extraşcolare.
Desfăşurarea activităţilor şcolare şi extraşcolare permite şi manifestarea creativităţii de grup, a relaţiilor creative.
În activităţile extraşcolare, elevul se transformă într-un „gânditor creativ”, care explorează, reconstruieşte, redescoperă, generalizează, asimilează, se îndreaptă spre căutări, prin muncă personalã, independentă sau în grup.

Ῑncurajarea creativitãṭii copiilor
Pãrinṭii au un rol decisiv in educarea copiilor.
Ei pot încã de timpuriu, sã evalueze abilitãṭile copilului, în anumite domenii şi sã determine nucleul inteligenṭei lui.
Odatã realizat acest lucru, putem încuraja punctele forte şi dezvolta pe cele mai slabe.
Este indicat sã se ṭinã cont, de anumiṭi factori determinanṭi, care pot favoriza dezvoltarea creativitãṭii, şi anume:
-joaca nestructuratã
-sã citiṭi împreunã
-inventaṭi poveşti împreunã
-introduceṭi muzica în viaṭa copilului
-încurajaṭi copilul sã inventeze scenarii diferite
-renunṭati la unele reguli şi intraṭi în jocul copilului
-acceptaṭi prietenul imaginar al copilului
-fiṭi flexibili când copilul îşi face publicã nevoia de creativitate, cum ar fi folosirea culorilor, desenul şi eventual exprimarea talentului la picturã
limitati timpul pe care îl petrece copilul în faṭa televizorului
-computerul trebuie folosit de asemenea, în mod echilibrat

Cum pot adulṭii încuraja creativitatea
-Prin furnizarea unui mediu care permite copilului sã exploreze şi sã se joace fãrã restrângeri exagerate.
-Prin adaptarea la ideile copilului, fãrã a încerca o structurare a ideilor lui, astfel încat sã se potrivescã cu cele ale adulṭilor.
-Prin acceptarea ideilor neobişnuite ale copilului, fãrã a judeca modul divergent în care acesta rezolvã o problemã.
-Folosind modalitãṭi creative pentru rezolvarea problemelor, în special a problemelor ce apar în viaṭa de zi cu zi.
-Alocând destul timp copilului pentru explorarea tuturor posibilitãṭilor, pentru trecerea de la ideile obişnuite, la idei mai originale.
-Ῑncurajând procesul, iar nu scopul.

Psiholog clinician şi psihoterapeut
Daniela Ghegoiu

Publicistica Coach Radu Leca

“Dacă vreți să nu vă temeți de nimic, gândiți-vă că trebuie să vă temeți de orice.” – Seneca
Era în vara lui ‘44, secolul trecut. Secetă, război, amenințarea sovietică încă nereală pentru românii unui regat așa frumos construit și deopotrivă biruit de orgolii nefrânte. Prin câmpiile Dunării, acolo unde fluviul începe să simtă că urmează să se împartă troiță, pământul e uscat și plin de tranșee.

Fears from Nata Metlukh on Vimeo.

„E greu să mergi cu boii trăgând o căruță pe drumuri ce n-au altceva decât gropi și praf uscat ce-ți îneacă respiratia” începe buna, draga de ea, povestea. A nu știu căta oară, la cererea mea. Copilă fiind, de școală timpurie, născută în august uscat de năduful verii, părinții hotărâseră să mă dea în clasă I la 6 ani și-o luna și încă de-o șchioapă, mă refugiam la bunici de câte ori urma să mă confrunt cu necunoscutul.

„S-a poticnit roata-ntr-o groapă, adâncă ca fundul cerului”, continuă buna, cu ochii ei triști, neînțeleși de mine încă, în timp ce mă cuibăresc în brațele ei ’nainte de somn, în Odaie, cum li se spune prin Moldova sudică așezărilor satelit ale satelor mari, foste odată târguri sau orașe, în casa unei rude, care de singurătate și dor ne chemase în vizită. Casele, pe ’acolo, sunt mijite din chirpici și au cea mai frumoasă vatră văzută vreodată de mine, ițindu-se, casele, în mijlocul unei curți enorme, însoțită adesea de grădină, vie și livadă, toate laolaltă. Un tărâm de vis.

„M-am dat jos, lăsând în car pe Lenuța și pe Anicuta să mâne bovina. Ne era greu, bunul tău pierdut și neștiut prin Siberia, de răzbel, noi singure, flămânde și tremurânde la vești ce nu mai apăreau. Eram în luna a șeptea” continuă dansa, „cu unchiu ’tau Petrica. Și cum dădeam să mă poticnesc în roată să iasă, ba în față, ba ’napoi, na’ că boul dă să pornească și-mpingandu-mă-n praf, năvălește spre mine și trece, cu roată cu tot, peste piciorul meu stâng, rămas înțepenit în groapă.”

În timp ce mă strâng ghemuită crisalidă în brațele ei, de curiozitate neostenita, de trăire repetată, de înțelegere a (ne)cunoscutului, sfârșește prin a spune, șchiopătând imaginar prin fața ochilor mei: „de ce copilă dragă, mă pui să repet aceeași istorie de atâtea ori? Nu știi oare cât de tare mă doare?” În semi-întuneric îi răspund pe mutește, convinsă fiind că mă va fi auzit înainte să mă cuibăresc mai bine la pieptul ei: „Te admir pentru curaj și putere, pentru că toate temerile tale, ale mele devenind, trec atât de ușor, căci mă faci să fiu, să îmi găsesc puterea de care am nevoie în viață. Pentru că dacă îți greșesc, vreau să mă ierți, dar tot o să-mi povestești până la capăt istoria.”

Această amintire, veche și nouă în același timp, mă trezește de ceva ani la fiecare încercarea de viață cu care mă confrunt. O asemăn nevoii de curaj și putere interioară de a mă luptă pentru mine, pentru altcineva și pentru ceea ce cred că-mi este de folos în viață.

Tendințele ’spirituale’ ale noului deceniu au creat ocazia că mulți dintre cei înzestrați cu aptitudini de comunicare să devină ghizi într-ale rezolvărilor de probleme de orice natură. Frica este unul din subiectele des întâlnite prin diferite publicații. Îndemnul general este să îți trăiești viața după ce parcurgi pași recomandați, care odată bifați nealterat , în 10 sau 15 etape, detaliat definite, vei învață să: nu îți mai fie frică, nu mai ratezi, nu mai tremuri de teamă, nu mai pierzi….
Orice citim despre ce cred alții că funcționează, e bine să înțelegem că funcționează cel mai adesea pentru ei.

Îndepărtarea fricii din noi nu înseamnă anularea ei pentru totodeauna, ca emoție ori gând și inacțiune, ci conștientizarea faptului că frica există asociată cu o situație creată și acceptarea ei în așa fel încât să nu ne împiedice să acționăm, e o măsură a alegerii considerate de folos. Gestionarea fricii este dovada de maturitate emoțională și socială în raport cu situațiile de viață, nicidecum absența acestei emoții din viață de zi cu zi.
Nu frica este ceea ce ne împiedică să realizăm ce ne dorim, nici absența acesteia nu este determinantul realizărilor noastre, ci capacitatea de a face diferența între îndrăzneală de a o ingnora atunci când devine obstacol și înțelepciunea de a ține cont de ea când împrejurările cer precauție. Aici un filmuleț animat, care pare să fie elocvent asociat ideii exprimate.
E complet nesănătos să nu mai simți frică, căci înseamnă că o mare parte din emoțiile cu care natura ne-a înzestrat sunt la punctul mort. Într-unul din serialele Game of Thrones, unul din personaje, soldat cu simbrie, are o replică revelatoare: atunci când nu-ți mai este frică deloc și de nimic, nu mai poți anticipa pericolul și pierzi abilitatea de a intui acțiunile adversarului.
Frica cea mai mare este aceea de neființă. Să te pierzi cu totul și să nu mai știi cine ești, ce poți, până unde viața te poate îndemna să mergi. Din această frică se nasc cele conștiente cu care ne confruntăm mai abitir pe parcursul vieții: frică de mutilare, de pierdere a libertății, de abandon sau separare, de umilire și rușine, de moarte sau respingere.
În frica de a nu pierde copilul, buna mea și-a găsit puterea de a se lupta cu durerea priciunuita de fracturarea femurului, pentru că viața ei era oricum cea mai importantă sursă de energie pentru pruncul nenăscut și în consecință nu o putea abandona în fața suferinței fizice, târându-și piciorul prin tot restul vieții ei și purtând încă câteva sarcini după.
Din frica de a nu pierde o iubire, o relație, un prieten, o slujbă, o oportunitate sau orice altceva, regăsim în noi puterea de a acționa și a da valoare emoției printr-un comportament care, sperăm noi, anulează pericolul gândit și transformă ideația din formă ei opusă în realitatea fericită.
Diferența o face adesea felul în care acționăm și cuvintele pe care alegem să le folosim, căci ura, invidia, mândria și ego-ul nesfaramat sunt componente tot ale fricii, dar reprezintă imaginea celeilalte fețe a monezii.
Curajul de a ne depăși, inclusiv frica, își este suficient sieși și nu trebuie să fie însoțit și ajutat niciodată de un defect, spune atât de frumos Seneca. Distrugerea vine până la urmă din faptul că ne-am ratat pe noi înșiși și ne-am epuizat fiind ceea ce nu suntem. În viață dobândim controlul doar atunci când renunțăm la el.
Acolo unde nu găsești blândețe, înțelegere, respect și răsfăț, nu face sens să mai cauți nimic altceva.

Autor Nicoleta Radu

Publicistica Coach Radu Leca

Componenta afectiva a ideatiei ipocondriace in practica clinica

Pentru bolnavii internati in spitalul de psihiatrie apare o schimbare in viata lor,incepand cu acomodarea in spital prin parasirea domiciliului, asimilarea si respectarea regulior spitalicesti , renuntarea la neconstrangerile habituale,parasirea mediului familial,social.
Sunt impuse noi restrictii ,un nou mod de viata , statutul de pacient intrenat la psihiatrie.
Fiecare pacient adopta diferit statulul de bolnav ,in functie de starea prezenta si de gradul de constientizare a bolii.,de criteriile de severitate a simptomatologiei,de istoricul personal, de factorii genetici, de personalitate. Reactia fiecarui pacient la rolul de bolnav este unica.
( raspuns comportamental la o situatie data ,intr-un anumit context,spatiu timp , cu modificari afective,volitive,motivationale si implicit comportamentale).
La un pacient cu o personalitate de tip obsesiv, cu idei ipocondriace , rolul de bolnav creeaza o stare exagerata de tensiune psihica ,disproportionata comparativ cu boala in sine.

Sunt mai multe variante de acceptare,,de amanare,de refuz a bolii.
De exemplu :
1 modul realist prin care un pacient accepta boala ;este un mod rational intalnit in anumite nevroze sau tulburari de stres posttraumatic,la pacienti cu un nivel de educatie destul de crescut,prin care recunoaste semnele bolii si accepta nevoia de tratament,in general nonpsihotici.;
2.ignorarea bolii poate fi intalnita la pacientii cu oligofrenie,la schizofreni,boli neurologice,deficite de integrare a informatiilor senzoriale ( Athanasiu).,sau la pacienti cu un nivel de cultura sanitara redusa.

Negarea bolii poate fi cauzata si de depresii ,de o fragilitate psihica cerescuta,,cu scopul de a evita o situatie catastrofica din partea pacientului cand este pus in fata bolii,a noului statut si a consecintelor sale.

Atitudinile bolnavului fata de statutul de boala :

1 atitudine combativa – permite o adaptare adecvata la realitatea psihica
2.atitudinea de resemnare – de dezinteres ,ce apare in special la depresiile endogene, si la unii opacienti ai caror conceptii religioase ii predispun la un indiferentism – poate fi si la psihotici.la schizofreniile paranoide,la schizotipali,
3.atitudinea de refugiu in boala pe care unii pacienti o aopta pentru a obtine un beneficiu secundar
4 atitudinea problemalizanta legata de raportarea bolii la coordonatele existentei sale ( culpabilitate pentru fapte care-l apasa sau sunt implicate alte persoane).
Ideile ipocondrice sunt convingeri privind existenta unei boli incurabile , cu gravitate deosebita de care subiectul ar suferi,in dezacord cu starea de sanatate foarte buna sau putin modificata a pacientului.

Cu toate asigurarile primite din partea specialistilor( psihiatri,psihologi,asistenti sociali,medicali) ,pacientul intensifica,analizeaza,,interpreteaza ,amplifica modificarile fiziologice proprii.

Caracteristicile pacientului ipocondriac intalnit in clinica :

Este pacientul care face multe investigatii ,mereu nemultumit de tratament,se documenteaza ,este cel ce solicita multe medicamente,investigatii repetate.
Convingerea irationala este ca boala este incurabila .
Poate fi si o intarire comportamentala in prezenta stimuluilui. El solicita suplimentar alte investigatii, i se ofera posibilitatea efectuarii , iar cand atentia nu se mai focalizeaza spre el,se repeta comportamentul,obtinand beneficiul aparent imediat ( investigatia) si secundar
( convingerea ca este bolnav,si implicitit compatimirea si atentia suplimentara comparativ cu alti pacienti cu diagnostice diferite).
In situatia cand nu se obtine ceea ce doreste ca rezultat imediat – un alt diagnostic mai sever decat precedentul,- insa primeste tratament ,altul decat cel anterior ( in urma insistentelor si a crizelor de regula conversive este de dorit prescrierea altor medicamente) pacientul este recompensat prin atentie si prin afectiune,prin rationalizare,prin contraargumente convigerilor disfunctionale ( medicamentele ca substitute) sub orice forma.
Cu toate ca este adult,pacientul ipocondriac se comporta de obiecei precum copilul prin insistente ,prin santaj emotional,prin acuze de rau generalizat,prin imaturitate emotionala,prin ganduri de moarte :”’mai bine mor decat sa fiu chinuit …’Este destul de dificil de abordat,cu toate contraargumentele,insistentele,deoarece el stie ca este grav bolnav,si de aceea si ceilalti trebuie sa tina cont de starea lui precara si sa se comporte ca atare,ori de cate ori solicita.

Convingerea sa este ca functionalitate generala este deteriorata,posibilitatile sale sunt minime ,fatigabilitatea intensa,suprasolicitarea pe masura.
Asfel ca boala poate fi chiar o sursa de satisfactie narcisistica, evedentiind trasaturile primitive – satisfactia imediata .
Atunci cand pacientul are un statut inferior ,un nivel intelectual redus,eventuale esecuri personale,o situatie materiala destul de precara ,atunci statutul de bolnav grav ,incurabil este nu doar o scuza a neputintelor sale ,ci chiar un mod de valorizare .( „’sunt atat de bolnav comparativ cu ceilalti si totusi,am facut multe lucruri …”’.)

Chaslin afirma ca „ideea hipocondriaca poate fi o simpla preocupare ( mai degraba teama decat idee) poate fi o obsesie ( tema si idee),poate fi o idee deliranta.

Sindromul hipocondriac este centrat in jurul ideilor hipocondriace ,carora li se adauga anxietatea si cenestopatiile. In asociatie cu alte simptome pot aparea in : obsesii;fobii;nevroze .depresii;debutul schizofreniilor,paralizie generala progresiva,demente senile..

Distorsiunile cognitive apar atunci cand structurile cognitive inglobeaza evenimente negative traite in copilarie.
Problemele subiectului sunt secundare cognitiilor sale,care sunt bazate uneori pe premise false,ce se dezvolta in mica copilarie .

Factorii de mentinere a comportamentului de bolnav sunt trasaturile de personalitate, educatia ( invatarea, comportamentele invatate, sa se planga,sau dimpotriva sa nu spuna nimic,modelul cultural,starea socio-economica si beneficiile secundare. Acestea la randul lor impllica un mecanism important in stilul functional al persoanei.

Modificarea unui stil disfunctional se face in primul rand utilizand principiile si tehnicile psihoterapiei cognitiv-comportamentale ,ce au la baza identificarea cognitiilor irationale si inlocuiree cu cele rationale si de invatare de strategii noi si eficiente cognitiv –

comportamentale atat in situatia data cat si ca modele pentru situatiile ulterioare cu scopul de a optimiza comportamentul .(de a invata pacientul sa accepte boala si sa poata trai cu ea; acceptarea realista ,rationala ).
Maniera in care individul se comporta depinde de perspectiva asupra propriei persoane si asupra lumii in care traieste.

Bibliografie :
ATHANASIU A.,”Elemente de psihologie medicala ” ed. Med .Bucuresti ,1983
GORGOS C.,”Vademecum in psihiatrie” ,Ed.Med. Bucuresti ,1985 .
HOLDEVICI ,I ,” Psihoterapia anxietatii” ,ed. Universitara ,Bucuresti ,2011
IAMANDESCU B,I.,”Psihologie medicala ”,Ed Infomedica,Bucuresti ,2005
NEVEANU P.P., „Dictionar de psihologie” ,Ed. Albatros , Bucuresti,1978
PREDESCU V., „Psihiatrie” ,vol I , Ed. Med. Bucuresti, 1989

Autor : psiholog pr.Maican Gabriela Denisa ,supervizor psihologie clinica,
Psihoterapeut CBT.

Publicistica UltraPsihologie.ro Coach Radu Leca

Conceptul de grandoare. Manifestari clinice.

Grandomania poate fi definita ca “ atitudine izvorata dintr-o hipertrofiere a constiintei de sine,datorita careia individul se apreciaza pe sine , si se comporta a fi foarte valoros indiscutabil superior altora “.( V .Predescu)
Deseori grandomania este data de incapacitatea individului de a se autoaprecia corect si deriva din individualism. Grandoarea faavorizeaza ridicolul si provoaca ironie .
Delusion sau Wahn – inseamna detasare de normal.
Constiinta este clara , ideea este exprimata limpede in disonanta cu realitatea ,in opozitie evidenta perturba comportamentul si este rezistenta la contraargumente.
( Delir = o stare de tulburare a constiintei; idée deliranta = idée patologica elaborata mintal,ca expresie a tulburarilor de gandire.)
In practica de specialitate ideile delirante de grandoare se intalnesc in tulburarile calitative ale gandirii ( in ansamblul gandirii) ,dupa continutul tematic ,adica in tulburari de valorizare a judecatilor si rationamentelor ,din aceeasi grupa cu ideile delirante de persecutie ,delirante cu continut depresiv,ipocondriace,delirante de gelozie si erotomanice ,de filiatie ,de inventie ,de influenta,metafizice si cosmogonice.( C.Gorgos ,pag.73)
Idea delirantta de grandoaare nu apare izolata , ci insotita de alte simptome specifice tulburarii delirante sau schizofreniei,dar si cu tulburari ale ritmului ,de obicei accelerare si implicit dispozitie expansiva ,debitul verbal – tahipsihie.
Discursul bolnavului psihic ,prin detasarea de firescul gandirii ,de realitate exprima tulburari de continut ale gandirii; o lupta permanenta in mintea bolnavului intre a se impune si a domina .In functie de natura procesului patologic , de intensitate , de repetabilitate, de personalitatea premorbida a pacientului, ideatia deliranta ( de grandoare ) poate fi progresiva la internare si regresiva la sfarsitul tratamentului psihiatric , poate avea momente de stagnare , de flux continuu , de accelerare. De regula , ideile delirante de grandoare sunt idei legate de calitatile deosebite fizice si spirituale pe care subiectul le-ar avea sau de bunuri materiale si de situatia sociala pe care ar poseda –o ; apar in schizofrenie , in tulburarile delirante,parafrenie ,paralizie generala progresiva,sindrom maniacal .
Ideeile delirante de grandoare sunt in dezacord cu realitatea , dar in a caror realitate bolnavul crede,impenetrabil la argumentele logicii formale ,care-I modifica conceptia despre lume ,comportamentul ,functionalitatea in ansamblu.

Continutul gandirii aberante ,ideile si temele cu continut de grandoare depind de mediul in care s-a dezvoltat si in care traieste pacientul, de stadiul de dezvoltare a psihismului,de modelul familial,de atitudinea familiei referitoare la aparitia acestor simptome,asfel ca uneori pot aparea ca o tendinta compensatorie ; sistematizarea se realizeza pe un criteriu afectiv.
De obicei ,ideiile delirante de grandoare sunt considerate o consecinta ,nu o cauza a bolii,ci o incercare de adaptaree la stress,ele exprimand situatiile traumatizante ,aspiratiile nerealizate intr-o forma alienata fata de realitatea obiectiva.
Uneori continutul limbajului poate deveni metaforic , dominat de neologisme , prin care pacientul lasa impresia ca sunt elaborate ,au o anumita semnificatie ,si sunt nerepetabile ,cu toate ca preponderenta delirului este de obicei dublata de halucinatii; si cu toate ca delirul este polimorf ca expresivitate clinica ,in timp, se poate observa o stabilitate a tematicii delirului – o preponderenta,nu izolata ,ci un dominant.

Cresterea stimei de sine .megalomania . ideea de grandoare. identificarea cognitiilor irationale.

In practica clinica , cresterea stimei de sine poate fi cuantificata prin instrumente clinice specifice ,in special prin interviul clinic structurat SCID II , cu scopul de a inregistra informatii urmarind criteriile de diagnostic din DSM IV –R in tulburarea de personalitate paranoida si in tulburarea de personalitate narcisistica.
Este important de stiut faptul ca trasaturile tulburarilor de personalitate au in comun comportamentul si atitudinile dizarmonice semnificative,raspunsuri maladaptative la stress, care sunt persistente,pervasive,nu survin dupa un episod de boala.
De cele mai multe ori, delirul de marire ,apare dupa o perioada in care bolnavul a fost persecutat,prejudiciat .Aceasta poate aparea ca urmare a interpretarii persecutiei ca manifestare a invidiei celor din jur,pentru anumite calitati detinute, pe baza aptitudinilor pe care le detine.Apartine paranoiei doar in masura in care are aspectul de sistematizat.
Astfel ca , preocuparile despre aceste tulburari dateaza din antichitatea greaca in care termenul de paranoia era o tulburare mentala severa.
Ulterior,Kreapelin (1924) delimiteaza paranoia , delirul sistematizat cronic ,boala psihica majora si personalitatea paranoida considerate o faza premorbida a psihozei propriu – zise.
Kreschmer (1924) a denumit-o reactie de tip expansiv a personalitatii ,iar Schneider 1960 a denumit tulburarea de tip paranoid – psihopatie fanatica.( G.Ionescu,pag.87)
Tulburarea deliranta poate aparea pe fundalul tulburarii paranoide de personalitate atunci cand a precedat debutul tulburarii delirante,si persista dupa remisiunea tulburarii delirante.
Etimologic ,narcisismul –dragostea de sine , a fost inregistrat in psihopatologie de catre Freud, 1895,cand i-a atribuit o semnificatie clinica ; fiind considerata o elaborare defensiva , ca expresie a unui mecanism de aparare ,ca expresie transfigurata fata de stima de sine scazuta ( G.Ionescu,pag.132).
Trasaturile de baza sunt urmatoarele :
– autoevaluarea exagerata ,nerealista,fantezista,subiectul crede ca este unic prin valoarea si stralucirea sa ,isi supraapreciaza calitatile;
– idealizarea propriei persoane,cautarea de intariri comportamentale ,de ex.; crede ca face o concesie comunicand cu ceilalti ,selectia fiind dintre cei cu un statut profesional superior,
– invocarea explicita si implicita a calitatilor exceptionale si expectatii disproportionate in raport cu acestea;
– are convingerea ca aceste calitati ii sunt evidente;ceea ce duce la o iubire egofilica , la egocentrism;
– conduita distanta,aroganta,disponibilitati empatice reduse,insensibilitate la opinii,la sfaturi,ceea ce conduce la sentimente ostile ,la proiectii.
Avand in vedere evolutia cronica a tulburarii de personalitate narcisistica,intarita in urma situatiilor frustrante si a constatarii devalorizarii ,complicatiile pot fi grave ,de la tulburarea depresiva majora ,cu risc suicidar – devalorizarea-,la toxicomanii,la adictii.
Pentru a stabili un diagnostic al tulburarilor de personalitate se tine cont de mai multe aspecte:
(Trsaturile diferentiale culturale,sex,de varsta,nivel de educatie).
In anumite societati stima de sine crescuta poate fi firesca in dezvoltare,ca si la o anumita varsta ,in anumite contexte increderea in sine realista duce la optimizarea comportamentului,nu la formarea de actiuni dezadaptative ( de ex.: eu cred ca sunt puternic,astept ca cei din jur sa se conformeze; ci eu stiu ca pot, de aceea nu astept confirmari) .
Tulburarile de personalitate nu sunt reactii ,ci sunt dezvoltari ,patternuri persistente,de-a lungul vietii, aparute din copilarie – tulburari de comporatment,determina modificari in primul rand la nivel ideativ,rational,sunt dizarmonice,se cronicizeaza odata cu varsta producand deteriorari functionale semnificative .( social,profesional,familial).

Autoaprecierea este un factor important cu rolul de adaptare la mediu.
Supunerea,inhibitia comportamentelor , sunt invatate inca din copilarie si intarite si in absenta stimului la maturitate .Se coreleaza cu stima scazuta de sine , cu regresia ,cu inhibitia producand astfel multe bariere,chiar depresie ,fie ea sezoniera. ( hibernare)
Cum apare schema cognitiva in ideea de grandoare ?
Dupa Young, schemele cognitive se dezvolta ca rezultat al experientelor traumatizante din copliarie si stau la baza explicarii tulburarilor de personalitate ,a problemelor caracteriologice.
Cu cat o schema este mai severa cu atat numarul situatiilor care o activeaza este mai mare.
Ideea de grandoare,cresterea stimei de sine in mod nerealist sunt rezultatele nevoilor emotionale nesatisfacute in coplilarie.
De exemplu schemele referitoare la limite scazute : se refera la perceperea insuficienta a limitelor personale, a angajamentelor. ( cauze posibile : familia de origine este permisiva , indulgenta, sau lipsita de supraveghere si ghidare ; copii nesupravegheati, copii abuzati).
De regula ,nevoile fundamentale ale dezvoltarii umane primeaza in functie de varsta ,de resursele subiectului,de cerintele mediului,si de momentul respectiv.
Pentru a functiona suficient este necesar ca nevoia sa fie suficient de bine identificata in momentul respectiv,pentru a putea fi satisfacuta.
Conceptiile despre sine se formeaza prin activitatile sociale, in care subiectul isi formeaza o parere despre sine in functie de atitudinile si conceptiile proiectate de ceilalti asupra sa. Evolueaza continuu datorita dezvoltarii capacitatii cognitive,intensificarii si multitudinii experientelor si relatiilor sociale ,asumarii si interiorizarii sistemului normative si axiologic promovat de societate.
O evaluare globala a propriei persoane este determinata de sinele autoperceput si sinele ideal ,de modul in care am vrea sa fie propria persoana.
Atat complexul de superioritate cat si cel de inferioritate au la baza o stima de sine scazuta.
Persoanele care-si evidentiaza superioritatea isi ascund inferioritatea ,cautand putere si recunoastere pentru complexul de inferioritate ( agresivitatea copilului mascheaza complexul de inferioritate ,adopta comportamentul agresiv cu scopul de a fi perceput de ceilalti ca fiind puternic).
Complexul de inferioritate apare de cele mai multe ori conturat in atitudine,trasaturi de caracter,opiniile despre propriile dotari si capacitate supraomenesti. El poate deveni si in pretentiile exagerate fata de sine si fata de altii.(A.Adler)
Fie prin compensare sau prin supracompensare , grandoarea ,dominanta ,revendicarea , reflectate in realitatea psihotica sau nevrotica au anumite caracteristici comune:
– convingerea subiectului ca are toate drepturile , ca poate sa obtina ceea ce doreste fara urmari,
– tendinta de a-si impune punctul de vedere ,
– tendinta de a controla comportamentul si dorintele celorlalti ,
– lipsa de empatie
– sustinerea cu fermitate a ceea ce manifesta ,exprima,
– rezistenta la contraargummente logice.( pe o anumita perioada de timp).
Ceea este sigur este faptul ca stima de sine releva raportul pe care il are fiecare cu el insusi.
Eficientizarea comportamentului este data de capacitatea subiectului de a proteja imaginea de sine de factorii cauzatori de stress ,dar si de a ridica stima de sine ,imaginea pozitiva ( intariri) prin strategii cognitiv- comportamentale .
Atat imaginea de sine cat si stima de sine sunt conditionate istoric,social,cultural,adica in concordanta cu sistemul de valori in care sunt promovate schemele ,conform modelelor existente.
Chiar daca modelele sunt uneori problematice ,si subiectul nu constientizeaza sau refuza ajutor , pot aduce modificari in personalitatea subiectului, in viata psihica , pana la declansarea unui episod cu consecinte severe ,uneori ireversibile.

Bibliografie :
A.Adler “ Sensul vietii”,ed.Iri,Bucuresti,1995
G.Ionescu “ Tulburarile de personalitate “,ed.Asklepios ,Bucuresti,1997
H.Pieron “ Vocabularul psihologiei”,ed.Univers Enciclopedic ,Bucuresti,2001
V.Predescu “ Psihiatrie “ vol I ,Ed.Med.,Bucuresti,1989

Autor : psiholog pr. Maican Gabriela Denisa, supervizor psihologie clinica ,
psihoterapeut CBT

Conceptul de durere psihologica in depresie
Triada durere psihologica – somatizare –depresie

Conform I A S P ( International Association for the Study of Pain ):,durerea este – experienta senzoriala si emotionala neplacuta , determinata sau relationata cu leziuni tisulare reale ori potentiale,sau descrisa in termeni ce se refera la astfel de leziuni.”
Durerea poate fi descrisa pe baza celor trei componente:
fiziologica – mod de transmitere ,receptori implicati, procese biochimice ,
comportamentala – comportamentele ce exprima durerea si o insotesc,
subiectiva – ganduri, sentimente ,reprezentari legate de durere;
Factorii psihosociali ce influenteza perceptia durerii :
diferentele etnice ce tin de gradul de identificare culturala ,dar si de controlul perceput asupra durerii (latinii sunt mai expresivi decat nordicii) ,
diferentele personalitatii ,
introvertitii au un prag mai scazut la durere si sunt mai reactivi decat extrovertitii;
cei ce au convingeri negative legate de diferite evenimente de viata posibil dureroase au o supraestimare a durerii ,
persoanele abuzate in coplilarie,cele cu traume psihice successive, cele care au dezvoltat o incapacitate de exprimare verbala a sentimentelor negative si care resimt nevoia de pedeapsa in legatura cu orice sentiment de vinovatie .

Clasificare se realizeaza dupa mai multe criterii de exemplu: dupa caracter,localizare,frecventa,etc.
In psihologie durerea este de obicei resimtita ca fiind acuta si cronica.
Intre durerea acuta si cea cronica
exista diferente la nivelul duratei, a profilului psihologic (diferit),a tehnicilor de control.
Durerea acuta are o durata intre 6 saptamani si 6 luni ; pentru ca are semnificatia de pericol iminent pentru individ , anxietatea este un simptom asociat;
Durere superficiala este resimtita la nivelul tegumentelor , mucoaselor;este de scurta durata ; are caracter ascutit;
Durere profunda – este resimtita la nivelul muschilor,membranelor,este mai persistenta;are caracter de arsura.
Durea cronica are o durata de peste 6 luni ,
este localizata la nivelul organelor interne, produce un discomfort important, cu afectare subiectiva, familiala , profesionala
Cronica recurenta poate fi benigna de intensitate crescuta,repetata, cu interval liber ca in migrena .
Cronica intractabila este constanta, de intensitate variabila , ca in durerea de spate.
Cronica progresiva apare in artrita reumatismala ,cancer.

Teorii ale durerii :
1. teoria modelului specific WEDDEL,1962, sustine ca nu exista cai specifice de percepere a durerii,aceasta realizandu-se prin stimularea intensa a unor receptori.
2 . teoria specificitatii von TREY ,1985 sustine existenta unor stimuli specifici pentru terminatii specifice si a unor cai specifice de transmitere.
3. Teoria portii de control MELZACK ,WALL ,1965 sustine existenta unui mecanism neuronal la nivelul coarnelor dorsale ale maduvei in substanta gelatinoasa,influentat de activitatea fibrelor groase ,care tind sa inchida poarta , si cele subtiri care tind sa decshida poarta.

Mecanismul respectiv deschide poarta daca :
• stimulii durerosi depasesc un anumit prag al intensitatii;
• informatia este interpretata central ca fiind dureroasa ,in functie de experienta individului,
• exista o serie de reactii emotionale precum anxietatea,depresia ,excitatia ,care tind sa dechida poarta .
•factorii psihologici ce deschid poarta ,ce sunt analizati prin CBT :

• cognitivi – atentia acordata durerii,incontrolabilitatea durerii ,credinta ca durerea este un lucru ingrozitor;
• emotionali – depresie/frica /anxietate ; furie ;
• comportamentali – prea multa sau prea putina activitate ,dieta saraca sau comportamente de risc ; dezechilibre in viata profesionala ,sociala;
• sociali – lipsa unui suport din partea familiei ;supraprotectia celorlalti;
• fizici – modificari degenerative ,abuz de medicamente.

Factorii psihologici ce inchid poarta – se sting prin tehnici specifice CBT :

distragerea atentiei – – tehnica comportamentala
Mentinerea unui nivel de activitate – metoda comportamentala , cu scopul de a mentine o concentrare a atentiei pe sarcini exterioare ,devine tehnica utila in reducerea durerii.
Conform modelului biopsihosocial , durerea este determinata de interactiunea dintre factorii biologici,psihologici: ganduri,emotii,comportamente, si sociali, ( contextul cultural care influenteza perceptia unei persoane asupra durerii si raspunsurile la semnele si simptomele durerii).
Gandurile negative ,schemele cognitive disfunctionale , irationale, sunt asociate de obicei cu o crestere a durerii ;
iar gandurile negative au un impact si mai mare asupra durerii,trairii, a intensitatii acesteia.
Exemple de ganduri disfunctionale ale pacientiilor depresivi:
nu pot face fata
nu pot face nimic bine
nu mai sunt cum eram din cauza durerii
nu mai am acces la lucruri
aceasta durere este prea mult pentru mine
nu pot face nimic din cauza durerii
este atat de intensa incat nu o pot descrie in cuvinte.
Durerea este cea mai importanta sursa de stres,ea determina suferinta ,invaliditate ,deteriorand calitatea vietii in ansamblu.
G. ENGEL descrie pacientul inclinat spre durere cu urmatoarele caracteristici:
– cel care are sentimentul neputintei;
– sentimentul vinovatiei;
– agresivitate si
– depresie; toate predispun la aparitia durerii cornice.
Durerea poate sa mascheze o depresie ,dar sa si protejeze individul fata de o tulburare psihica,depresiva .,de regula.
Dupa Wall, durerea este mai mult o constientizare a unei stari de nevoie decat o senzatie ,avand o mai slaba legatura cu traumatismul decat cu starea generala a corpului.
Pentru SWANSON , “durerea cronica este o stare de discomfort si chin fara o cauza periferica adecvata ,care poate fi complicata de stress sau boala,avand aceleasi corelate neuro-anatomice , evolutie si raspuns la antidepresive.;este o a treia emotie patologica ,alaturi de anxietate si depresie “.
Tinand cont ca simptomele somatice sunt cele mai frecvente manifestari cu semnificatie clinica ale depresiei ,si pacientii cu astfel de acuze nu se adreseaza prima data psihiatrilor,ci somaticienilor( medicilor intrenisti),au fost postulate urmatoarele :
(In urma cercetatorilor efectuate de catre WEISSMAN si KLERMAN)
– din cauza plangerilor somatice frecvente ,depresivi au primit un tratament adecvat doar in proportie de 17% dintre cazuri;
– cea mai invocata a fost cefaleea – 60% cazuri;
– durerile dorso-lombare – 38 % din cazuri
– dureri abdominale – 29 % din cazuri
– cele toracale -20% din cazuri;
Fata de populatia care se prezinta la consultatie in reteaua primara;depresivii prezinta mai multe vizite la medic si consuma mai multe medicamente.
BARSKY – somatizarea este expresia discomfortului emotional in limbajul simptomelor corporale.
Relatia somatizare – depresie depinde si de factorii socio-culturali,influentand trairea subiectiva a depresiei;nucleul afectiv al sindromului depresiv.
(Exprimarea durerii este stigmatizata, etichetata ca slabiciune,)
Somatizarea poate fi considerata ca un mecanism de coping fata de neplacerile psihosociale.
“Somatizarea este o metafora pentru nefericirea personala “Katon
BREUER si FREUD au formulat primii ideea ca durerea poate servi ca rezolvare inconstienta a unui conflict.
Dupa REIK, durerea serveste drept aparare impotriva ostilitatii latente si agresiunii sexuale.
Raspunsul pozitiv la antidepresoarele triciclice sunt un mod de a justifica relatia depresie – durere.;cu toate ca nu este clar daca acest beneficiu este datorat unor mecanisme psihofiziologice commune in durere si depresie.;sau faptului ca simptomele de durere si depresie sunt manifestari ale tulburarii depresive .
BLUMER si colaboratorii considera ca pacientii inclinati spre durere au un istoric familial de tulburari afective,depresive.
( durerea precede debutul simptomelor pozitive;evolutia durerii este cronica; iar a depresiei episodica.)
Pacientii cu durere cronica nu sunt doar depresivi , ci au si un sindrom clinic carcteristic :
-sunt mereu preocupati de durerea lor,sunt inactivi,apatici ,cu tulburari de somn ,acuze de fatigabilitate,lentoare generala.
DIRKS si colaboratorii au introdus termenul de psihointretinere ce desemneaza “factorii psihologici si comportamentali ce mentin si cresc severitatea si instabilitatea unei afectiuni … prin modificarea modului cum acestia sunt perceputi de catre bolnav.”’

Sindromul durerii psihogene – psihalgia
-durere fara cauza organica ,ce apare la persoane cu componente emotionale evidente , in urma interactiunii cu stimuli ambientali.
Plangerile dureroase – primar endogene.
Durerea idiopatica – interactiunea mai multor .factori –biologici,psihodinamici,comportamentali, ce pot influenta prezentarea clinica a durerii.

Compararea diverselor semene ale durerii:

Dupa STERNBACH

Durerea acuta 
Cresterea ritmului cardiac
Cresterea debitului sistolic
Cresterea presiunii sangvine
Dilatarea pulilei
Transpiratii palmare
Hiperventilatie
Hipermobilitate
Comportament de fuga

Durerea cronica
Tulburari de somn
Iritabilitate
Tulburari ale apetitului
Constipatie
Lentoare psiho-motorie
Scaderea tolerantei la durere
Repliere spre sine
Comportament anormal fata de boala.

Starea de angoasa Depresia mascata

Tehnici de ameliorare a durerii:
Restructurarea cognitiva
1. recunoasterea faptului ca efectul gandurilor negative determina aparitia emotiilor negative
2. inlocuirea gandurilor negative cu cele pozitive.
Metode de distragere a atentiei
Strategii de rezolvare a problemei.

Educatia durerii are rolul de a combate sentimentele de victimizare ,gandurile recurente de boala .
Cbt ,fiind o forma scurta de psihoterapie structurata, centrata pe problema ,si pe scop
este eficienta in ameliorarea durerii si chiar disparitia acesteia.
Psihoterapia cognitiva postuleaza urmatoarele:
– problemele psihice sunt raspunsuri dezadaptative /disfunctionale invatate,sustinute de cognitii disfunctionale /irationale,constiente sau inconstiente;
– factorii generatori ai acestei gandiri sunt influentele genetice si de mediu.
– tehnicile cognitiv – comportamentale sunt eficiente in modificarea si formarea de comportamente adaptative.
Gandurile au o puternica influenta asupra emotiilor,comportamentelor, si experientei durerii.
Exista o influenta reciproca intre continuturile cognitive -scheme ,ganduri – procesele cognitive – gandirea automata ,evaluarea controlului;comportament si consecintele acestuia.
Scopul este de a modifica credintele disfunctionale ,avand ca finalitate adaptarea eficienta la viata cu durere.
Epictet ,sclav al lui Marc Aurelian in lucrarea “Ganduri despre mine insumi”,afirma ca “oamenii nu sunt influentati de lucruri ,ci de interpretarea pe care le-o dau ,iar aceasta depinde de imaginea pe care o au despre lume si despre sine”.

Bibliografie:
D.S.M.IV – Manual de Diagnostic si statistica a tulburarilor mentale ;
Asociatia psihiatrilor liberi din Romania,Bucuresti,2003
Enachescu ,C. – “Igiena mentala si recuperarea bolnavilor psihici , Ed.Med.,Bucuresti ,1979
Filimon L. Experienta depresiva : perspective socio-culturale,Ed.Dacia,
Cluj-Napoca ,2002
Gorgos C. “ Vademecum in psihiatrie” , Ed.Medicala, Bucuresti, 1985
Holdevici.I., “Tratat de psihoterapie cognitiv-comportamentala”,Ed. Trei ,Bucuresti
Lazarescu M., “Ce este tulburarea mentala ?”,Ed.Polirom Iasi, 2014.
www.pdfspain.com/radu.vrsati.masurarea
www.psychiatry-psychology.ro
Psiholog clinician principal.Maican Gabriela Denisa

Publicistica Coach Radu Leca

Doamnelor si Domnilor, stimate MAMICI: va invitam la a III a Conferinta GRATUITA cu tematica speciala “Mama si copilul” !!! Va inscrieti si participati !

Informatia este noua ! Speakerii KARISMATICI ! Locatia FANTASTICA !

Pe 23 iunie 2015, www.woman2woman.ro te invita la a treia editie a conferintei “Mama si copilul”. In cadrul conferintei, invitam specialisti care sa le impartaseasca cititoarelor din experienta de mamica si sa le ofere sfaturi cu privire la cresterea si ingrijirea copiilor. Psiholog Radu Leca si Revista de Psihologie si Coaching UltraPsihologie.ro, participa si sustin acest eveniment.

Am alaturat sponsorilor secundari, partenerii nostri de business WatchZone.ro si partenerilor media secundari revista UltraPsihologie.ro

Evenimentul “Mama si copilul” are loc in data de 23 iunie 2015 (marti), intre orele 9.30 – 14.00, la Premier Palace Hotel & Spa din Bucuresti (Bulevardul Ghencea nr. 134, vizavi de stadionul Steaua). Detalii despre locatie gasesti aici. .

Moderator

Dorina Florea (jurnalist TV) Are o experienta de aproape 10 ani in televiziune si o putem admira la TVR1, de joi pana duminica, unde prezinta Telejurnalul, impreuna cu Mircea Radu.

***Participarea la conferintele Woman2Woman.ro este GRATUITA. Inscrie-te acum, locurile sunt limitate. Detalii despre inscriere gasesti aici

Care o sa fie subiectul tratat de Psiholog Radu Leca in cadrul Conferintei “Mama si copilul” ?

Titlu discurs: Eficientizarea relatiei mama copil din punct de vedere emotional. Aparitia derapajelor emotionale. Exemple concrete.

Continut: Ce este eficientizarea emotionala ? Cum se realizeaza acest tip particular de eficientizare? De ce este important ca proaspata mama sa fie atenta la gandurile si emotiile simtite in preajma bebelusului? Cum influenteaza stresul, relatia mama copil? Ce simte copilul, in prezenta mamei ce nu accepta eficientizarea emotionala ca un lucru benefic? Cand apar si de ce derapajele emotionale? Cum se depasesc derapajele emotionale? Care sunt solutiile concrete aplicate in cazuri particulare, de derapaj emotional? Cum eficientizam si solutionam corect temerile personale vis-a-vis de copil?

Premier Palace Hotel & Spa, Conferinta “Mama si copilul” editia a 3 a organizata de Woman2Woman.ro!!!

Participa GRATUIT la conferinta “Mama si copilul”, editia a III-a
Ca de fiecare data, te asteptam cu specialisti in cresterea, dezvoltarea si educarea copiilor, dar si cu tombola si surprize. 

Pe 23 iunie 2015, te invitam la a treia editie a conferintei “Mama si copilul”, organizata de Woman2Woman.ro. In cadrul conferintei, invitam femei care sa le impartaseasca cititoarelor noastre din experienta de mamica ori specialisti care sa le ofere sfaturi cu privire la cresterea si ingrijirea copiilor.

Participarea la conferintele Woman2Woman.ro este GRATUITA. Inscrie-te acum, locurile sunt limitate. Detalii despre inscriere gasesti aici

PROGRAM
9.30 – 10.00 Inregistrarea participantilor

10.00 – Prezentari

Tombola

Am alaturat sponsorilor secundari din cadrul evenimentului, partenerii nostri de business WatchZone.ro si partenerilor media secundari revista UltraPsihologie.ro.

Evenimentul “Mama si copilul” are loc in data de 23 iunie 2015 (marti), intre orele 9.30 – 14.00, la Premier Palace Hotel & Spa din Bucuresti (Bulevardul Ghencea nr. 134, vizavi de stadionul Steaua). Detalii despre locatie gasesti aici.

Care o sa fie subiectul tratat de Psiholog Radu Leca in cadrul Conferintei “Mama si copilul” ?

Titlu discurs: Eficientizarea relatiei mama copil din punct de vedere emotional. Aparitia derapajelor emotionale. Exemple concrete.

Continut: Ce este eficientizarea emotionala ? Cum se realizeaza acest tip particular de eficientizare? De ce este important ca proaspata mama sa fie atenta la gandurile si emotiile simtite in preajma bebelusului? Cum influenteaza stresul, relatia mama copil? Ce simte copilul, in prezenta mamei ce nu accepta eficientizarea emotionala ca un lucru benefic? Cand apar si de ce derapajele emotionale? Cum se depasesc derapajele emotionale? Care sunt solutiile concrete aplicate in cazuri particulare, de derapaj emotional? Cum eficientizam si solutionam corect temerile personale vis-a-vis de copil?

Journal of Psychology and Coaching, www.UltraPsihologie.ro, with student Associations Yaimm, UNSR and Junii, invite you on June 27th 2015, starting at 11:00, in the Bucharest Polytechnic Rectorship, to European Educational Conference “Methods and Techniques Applied for Discrimination”.

The event is transmitted online on streaming live, is recorded and converted to DVD. The conference is informational supported by: Radu Leca Psychologist, Copsi.ro – Psychologists College of Romania, Zivac.ro – Behavioral Research Center and the Prime Minister Chancery by State Councilor Dana Varga.

For 4 hours, 25 professionals in psychology and education field will present materials with and about DISCRIMINATION.

We invite you to participate to this event. With speaker and your brand. No financial obligations.

Romania, first country in Eastern Europe, Pro European Education!

Together we support from informational point of view, the Pro European education.

Sincerely,
Radu Leca
Principal Psychologist UltraPsihologie.ro

ARBITRAJ SI MEDIERE
Anca Dorina Ionescu
Arbitru – Tribunalul Permanent de Arbitraj Institutionalizat
I . Caile alternative de solutionare a conflictelor.
Ca o reacţie la neajunsurile sistemului clasic de rezolvare a diferendelor prin intermediul instanţelor de judecata a luat naştere un nou sistem, alternativ pentru rezolvarea litigiilor (conflictelor) intre părţi.
Soluţionarea alternativa a litigiilor (ADR – Alternative Dispute Resolution) reprezintă un ansamblu de mecanisme, mijloace extrajudiciare care permit soluţionarea conflictelor apărute intre părţi, in afara sălii de judecata.
În ultimii ani, termenul ADR a fost înlocuit cu „Appropriate Dispute Resolution”- metode oportune de rezolvare a disputelor, modificare semantică ce se datorează faptului că metodele alternative de soluţionare a conflictelor sunt într-adevăr mai eficiente, mai puţin costisitoare şi cu o durată mai redusă decât sistemele convenţionale de soluţionare a litigiilor, aspecte ce sunt extrem de convenabile pentru părţi.
Medierea şi arbitrajul, ca si metode alternative le permit părţilor să aleagă timpul, locul, mediatorii, arbitrii precum si modalităţile de examinare, forma de rezolvare a litigiului, etc
Arbitrajul si medierea sunt utilizate la nivel mondial in vederea solutionarii disputelor intre state dar si intre persoane fizice sau juridice, fapt care confera avand in vedere si natura litigiilor, o larga utilizare acestor procedure.
Aceste proceduri sunt aplicate mai nou si in tara noastra.
Uniunea Europeana a fost si este interesata in continuare de solutionarea litigiilor prin caile alternative de solutionare a acestora. Astfel, in anul 2002 Comisia Europeana a publicat un document de discutii privind caile alternative de solutionare a litigiilor iar in iulie 2004 aceasta a lansat Codul de conduita pentru mediatori, cod aprobat si adoptat de un numar mare de experti in mediere.
In octombrie 2004 Comisia a adoptat si a prezentat Parlamentului European si Consiliului European o propunere de directiva cadru privind medierea.
Cele trei documente sunt parte a lucrarilor actuale ale Comunitatii Europene privind crearea unui spatiu de libertate, securitate si justitie dar mai ales cu privire la imbunatatirea accesului la justitie.
Comisia considera ca daca se incurajeaza folosirea medierii si a altor forme alternative, se sprijina solutionarea litigiilor si se permite evitarea grijilor, termenelor si a costurilor asociate cu actiunile judiciare, asigurandu se astfel in mod real drepturile cetatenilor.
II. Medierea

Reprezintă o modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate, confidenţialitate şi având liberul consimţământ al părţilor.
Pot fi solutionate prin procedura medierii drepturile de care partile pot dispune si nu pot fi solutionate prin aceasta procedura a medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum şi orice alte drepturi de care părţile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenţie sau prin orice alt mod admis de lege.

Deşi în ţările din vestul Europei şi în SUA medierea este percepută ca o soluţie principală pentru soluţionarea conflictelor, în prezent, în ţara noastră, deşi există cadrul legislativ încă din anul 2006, în realitate, această formă alternativă de soluţionare a litigiilor este puţin uzitată întrucât – pe de o parte – există o necunoaştere a acestei proceduri de către cetăţeanul de rând şi – pe de altă parte – medierea nu este obligatorie în prezent în niciun litigiu, ci este facultativă.
Pe lângă confidenţialitate şi flexibilitate în cadrul procedurii medierii, soluţia obţinută este una ce nu este impusă de către un terţ sau de către o instanţă de judecată, existand şi avantajul imens că părţile îşi pot rezolva mult mai rapid conflictele, durata soluţionării conflictelor în cadrul medierii fiind incomparabil mai mică decât în cazul soluţionării acestora pe calea instanţelor de judecată.

Pe durata desfăşurării medierii, prescripţia nu începe să curgă, iar dacă a început să curgă, aceasta se suspendă.
Un alt avantaj al medierii este faptul ca in urma solutionarii conflictului prin mediere costurile sunt mai reduse pentru patile din conflict decât în cazul soluţionării acestuia pe calea instanţei de judecată.
Astfel, cererile prin care părţile solicită instanţei pronunţarea unei hotărâri care să consfinţească înţelegerea părţilor când este rezultată din acordul de mediere se taxează cu doar 20 de lei. În cazurile în care acordul de mediere priveşte transferul dreptului de proprietate sau al altui drept real asupra unuia ori mai multor bunuri imobile, la această sumă se adaugă 50% din valoarea taxei care s-ar datora pentru acţiunea în revendicare a bunului cu valoarea cea mai mare dintre bunurile care fac obiectul dreptului real transferat. În cazul în care acordul de mediere are ca obiect partajul, la taxa fixă se adaugă 50% din valoarea taxei calculate potrivit art. 5 din OUG nr. 80/2013 (valoarea taxei care se percepe pentru soluţionarea litigiului pe calea instanţei de judecată).
In urma parcurgerii procedurii de mediere partile pot ajunge la o intelegere denumita acord.
Acordul de mediere conţine exact înţelegerea părţilor şi modul în care acestea îşi vor duce la îndeplinire obligaţiile asumate prin acesta. În acordul de mediere se pot stipula drepturi şi obligaţii noi, se pot modifica drepturi şi obligaţii ori se pot stinge drepturi sau obligaţii. De asemenea, poate conţine clauze contractuale potrivit dreptului comun în materia convenţiilor.
Valoarea juridică a unui acord de mediere este cea a unui contract bilateral, consensual, sinalagmatic. Părţile stabilesc o soluţie pentru un conflict/litigiu, soluţie ce constă în drepturi şi obligaţii reciproc agreate şi contractate cu bună credinţă şi în cunoştinţă de cauză.
Orice soluţie concretizată în acordul de mediere trebuie să exprime în mod absolut voinţa exclusivă a părţilor, să fie explicită, să conţină suficiente date pentru ca obligaţiile asumate să poată produce efectele juridice dorite de părţi.
Acordul de mediere care nesocoteşte drepturile sau interesele unor persoane direct implicate în conflict/litigiu este lovit de nulitate. Conform art. 58 alin. (2) din Legea Medierii, înţelegerea părţilor nu trebuie să cuprindă prevederi care aduc atingere legii şi ordinii publice.
Puterea juridică a unui acord de mediere este cea a unui înscris sub semnătura privată.
Deşi, conform art. 4 alin. (1) din Legea 192/2006 – medierea reprezintă o activitate de interes public, mediatorul nu este învestit cu putere de autoritate publică. Aşadar, acordul de mediere care conţine soluţiile unui conflict este un contract bilateral între părţi, cu putere de înscris sub semnătura privată.
III. Arbitrajul – jurisdicţie alternativă la instanta de judecata cu caracter privat.

Arbitrajul s-a dezvoltat in ultimii ani cu rapiditate in domeniul comercial, mai ales in dreptul comercial international, dar este aplicat si in alte domenii ca alternativa la justitia statala. In zilele noastre, arbitrajul este institutia pe care o regasim in statele Uniunii Europene, americane, si aproape in toate statele africane si asiatice. Datorita beneficiilor pe care le aduce arbitrajul este procedura pentru care opteaza mediile de afaceri nationale dar mai ales internationale.
Prin libertatea partilor de a-si alege arbitrul, acestea au intotdeauna in vedere caracterul privat, nepublic, asigurat de aceasta forma de justitie.
Astfel, ca si in procedura de mediere in procedura arbitrajului atat partile cat si conflictul supus solutionarii beneficiaza de confidentialitate .
Arbitrajul este un mod rapid de solutionare a unui conflict intre parti, spre deosebire de procedura greoaie a instantei de judecata. Ca si in cazul medierii termenul de solutionare a conflictului poate fi de o zi sau un termen mult mai scurt decat in instanta de judecata.
Partile isi pot stabili singure o procedura supla, eficienta, care sa le satisfaca nevoile, putand in acelasi timp reduce si costurile implicate de un proces in instanta.
In arbitraj, partile sunt cele care decid legea sau sistemul de drept ce va guverna atat contractul ce exprima vointa acestora, cat si modul de solutionare a eventualelor litigii.
Astfel, ca si definitie: institutia arbitrajului este o procedura de solutionare a unui litigiu prin intermediul unei justitii private, in cadrul careia fiecare dintre parti are dreptul de a-si numi proprii arbitri.
Arbitrii sunt numiti pentru a pronunta o sentinta, sentinta care, dupa ce este pronuntata, are un caracter executoriu asupra partilor.
Prin clauza arbitrala partile au posibilitatea de a alege unul sau mai multi arbitri, in scopul pronuntarii unei sentinte finale.
Arbitrajul poate fi in functie de caracterul sau, intern sau international.
Arbitrajul este intern atunci cand are ca obiect solutionarea conflictelor sub incidenta exclusiva a legislatiei nationale a unui stat.
Caracterul international al arbitrajului poate fi definit astfel in raport de incidenta raportului juridic la mai multe sisteme de drept, acest raport avand in vedere mai multe state.
De asemenea, caracterul international este dat atat de nationalitatea diferita a partilor, cat si de faptul ca arbitrajul de acest tip poate fi solutionat numai de o institutie arbitrala internationala.
Posibilitatea de exercitare a propriei vointe existenta in cadrul arbitrajului comercial se manifesta si in ce priveste forma de arbitraj care este aleasa de parti.
Aceasta procedura de solutionare a unui conflict are multe avantaje pentru partile aflate in conflict dandu-le astfel posibiltatea :
1. -sa stabileasca regulile de examinare a litigiului, partile putand conveni prin conventie arbitrala sau prin act scris ulterior fie direct, fie prin referire la o reglementare ce are ca obiect arbitrajul, numirea si revocarea sau inlocuirea arbitrilor, termenul si locul arbitrajului, normele de procedura pe care arbitrii trebuie sa le urmeze in judecarea litigiului, repartizarea intre parti a cheltuielilor arbitrale, continutul si forma hotararii arbitrale, orice alte norme privind buna desfasurare a arbitrajului, rezultand de aici ca principiul autonomiei de vointa a partilor este aplicat.
2. – increderii partilor in arbitri astfel, partile pot alege prin acordul de vointa arbitrii ce urmeaza sa solutioneze litigiul, aceasta posibilitate fiind exclusa in cazul justitiei statale.
3. – rapiditatii,
4. – confidentialitatea
5. – recunoasterii internationale a hotararilor arbitrale.
Arbitrajul este, o modalitate rapidă şi eficientă pentru rezolvarea conflictelor deoarece durata procedurii este mult mai redusă decat cea a unui litigiu soluţionat pe calea instanţei de judecată, iar taxele arbitrale sunt reduse cu circa 50% în raport cu taxele judiciare de timbru.

IV. Incuviintarea acordului de mediere prin hotararea arbitrala.
Conform prevederilor art. 6 din Legea 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, organele judiciare si arbitrale, precum si alte autoritati cu atributii jurisdictionale informeaza partile asupra posibilitatii si a avantajelor folosirii procedurii medierii si le indruma sa recurga la aceasta cale pentru solutionarea conflictelor dintre ele.
Articolul 9 din Regulile de procedură ale Tribunalului Permanent de Arbitraj Institutionalizat la alineatul 1 prevede ca, tribunalul arbitral recomanda partilor solutionarea amiabila a litigiului prin mediere iar alineatul 2 al aceluiasi articol prevede ca in orice stadiu al litigiului, tribunalul arbitral va incerca impacarea partilor, dandu-le indrumarile necesare, potrivit legii.
Totodata, art. 97 din Regulile de procedură ale Tribunalului Permanent de Arbitraj Institutionalizat, reglementează procedura încuviinţării Acordurilor de Mediere.
Potrivit acestor reguli, în situaţia în care părţile au încheiat un Acord de Mediere prin care înţeleg să stingă total sau parţial un litigiu ce face obiectul unui dosar aflat pe rolul Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituţionalizat, instanţa arbitrală, în termen de 2 saptamâni de la data depunerii cererii de încuviinţare, va lua act de acesta, va verifica acordul prin prisma îndeplinirii condiţiilor de formă şi fond şi va pronunţa o hotărâre care să consfinţească înţelegerea.
Totodată, părţile care au încheiat un Acord de Mediere prin care pun capăt unui conflict, înainte ca acesta să fie dedus judecăţii unei instanţe, pot opta să supună acordul încuviinţării tribunalului arbitral.
Ca Tribunalul arbitral să fie competent să încuviinţeze acordurile de mediere, încheiate înainte de sesizarea instanţei, parţile implicate în conflict trebuie să încheie, în scris, o înţelegere în acest sens (care să facă obiectul unui document de sine stătător sau să fie inclusă în conţinutul Acordului de Mediere ).
Prezenta partilor la sedinta de incuviintare a acordului de Mediere este obligatorie, cu exceptia situatiei in care intelegerea a fost autentificata de notarul public.
Daca primul termen de judecata este de 30 de zile de la data depunerii tranzactiei sau acordului de Mediere, la solicitarea partilor se va acorda un termen mai scurt, dar nu mai putin de 15 zile de la data formularii cererii.
Invoiala partilor asa cum a fost ea consfintita de Tribunalul arbitral va constitui dispozitivul hotrarii arbitrale iar hotărârea arbitrală va avea forma unei hotărâri de expedient.
In concluzie, medierea si arbitrajul sunt modalitati rapide, confidentiale si mai putin costisitoare decat instanta clasica de judecata.

Vrei sa stii mai multe despre cresterea si ingrijirea copiilor, despre vaccinare, educatie si protejarea micutilor in vacante? Atunci te asteptam pe 23 iunie, marti, la Premier Palace Hotel Spa din Bucuresti, la a treia editie a conferintei Mama si copilul, organizata de Woman2Woman.ro. Vei afla raspunsul la toate aceste intrebari, dar si la alte intrebari pe care le poti avea legat de parenting sau de sanatatea si siguranta copilului tau.

Speakerii conferintei Mama si copilul, 23 iunie 2015
Speakerii conferintei Mama si copilul
Pakan Baniasadi (DP Collection), Dr. Daniela Stefanescu (Medic primar MF, membra a grupului de vaccinologie SNMF), Laura Pascu (Centrul European al Consumatorilor Romania),Eniko Georgescu (actrita si realizatoare TV), Mia Scarlat (Mia’s Children) si Radu Leca (Psiholog si CEO UltraPsihologie.ro) vor discuta despre cresterea, ingrijirea si educarea copiilor si, de asemenea, vor astepta intrebarile tale.

Profita de prezenta speakerilor invitati si afla tot ceea ce voiai sa stii despre cresterea, sanatatea, siguranta si educatia copiilor.

Cine sunt speakerii conferintei Mama si copilul?
Dr. Daniela Stefanescu (Medic primar MF, membra a grupului de vaccinologie SNMF) a oferit, timp de aproape 20 de ani, servicii curative, dar mai ales preventie pacientilor sai, servicii privind vaccinarea, alimentatia, cresterea si stilul de viata. In cei 28 de ani de practica, a “crescut” un numar de aproximativ de 2000 de nou nascuti, iar unii dintre ei sunt astazi, parinti la randul lor.

Vino sa o cunosti si sa ii adresezi toate intrebarile despre vaccinarea, alimentatia si cresterea copilului. Participarea este GRATUITA.

Radu Leca (Psiholog si CEO UltraPsihologie.ro) este fondatorul website-ului UltraPsihologie.ro (Psihologie, Mediere, Formare, Coaching, Training & Leadership) si promoveaza articole si traininguri in domeniul psihologiei, business-ului și al dezvoltarii personale. Radu a sustinut emisiuni radio de psihologie si divertisment, traininguri live si interviuri cu peste 30000 de persoane, ca psiholog, speaker si coach. Va discuta despre eficientizarea relatiei mama copil din punct de vedere emotional si despre aparitia derapajelor emotionale.

CONTINUAREA ARTICOLULUI PE SITE-UL PARTENER:

http://woman2woman.ro/2015/06/speakerii-conferintei-mama-si-copilul-23-iunie-2015/

Relatia mama-copil, din punct de vedere emotional

Legatura cea mai importanta din viata unui COPIL este reprezentata de atasarea de MAMA sa, aceasta prima relatie constituind “matrita” biologica si emotionala pentru oricare dintre relatiile ulterioare ale actualui copil, viitor adult.
O relatie sanatoasa si durabila intre COPIL si MAMA se asociaza cu o probabilitate crescuta de creare de noi relatii interumane normale, in timp ce un atasament deficitar, sarac din punct de vedere sentimental, este asociat cu deficiente emotionale şi comportamentale pe parcursul intregii vieti.
Mama si copilul se cauta unul pe celalalt instinctiv chiar imediat dupa nastere cand bebelusul reuseste sa ajunga singur la sanul mamei. Aceasta legatura este ca un fluviu de emotii ce nu se opreste si care se revarsa dinspre mama spre copil, ajutandu-l astfel pe copil sa invete ce este iubirea.
Daca relatia cu mama sa a fost una pozitiva, hranitoare atunci va avea incredere in a initia si sustine relatiile la varsta adulta. In schimb, daca relatia cu mama a fost tulburata si precara adultul de mai tarziu va fi temator si ii va fi extrem de dificil sa stea intr-o relatie.
In primii ani de viata copilul este ca o extensie a mamei, a trairilor sale emotionale, constiente sau inconstiete, de suprafata sau foarte profunde. Din aceasta cauza copiii sunt agitati atunci cand mama este suparata si ingrijorata si sunt linistiti si veseli cand ea se simte bine. In psihoterapie spunem ca ei, copiii, sunt oglinda mamei si ca este necesar ca mama sa aiba grija de ea in primul rand pentru a reusi sa isi linisteasca apoi si puiutul.
In momentul in care mama, prin experienta ei de viata, nu reuseste sa se apropie de copilul ei, chiar daca constient isi doreste asta, va determina o reactie de insecuritate si teama din partea copilului ei. Cu cat il va tine la distanta, cu atat acesta va simti nevoia sa isi determine mama sa il iubeasca si sa stea cu el. Cu cat refuzul si respingerea sunt mai puternice cu atat mai tare copilul se va agata de mama si nu va fi capabil sa stea fara ea, va dori sa stea numai la ea in brate si ii va fi frica de cei din jur.
Gestul de a lua copilul in brate, de a-l legana, de a-l alimenta, de a-l privi cu atentie, de a-l saruta si alte gesturi afective asociate ingrijirii lui, indiferent de varsta, sunt factori de constituire ai legaturilor emotionale. Factorii esentiali care leaga aceste experiente sunt atat cantitativi, cat si calitativi.
Oamenii de stiinta considera ca factorul cel mai important in crearea atasamentului este contactul fizic direct (imbratisarile, sarutarile, mangaierile etc). Aceste acţiuni genereaza raspunsuri neuro-chimice specifice la nivelul creierului, ceea ce duce la o organizare normala a sistemelor cerebrale responsabile de atasarea psiho-emotionala bivalenta (MAMA-COPIL).
Inceputurile
Desi la inceput copilul este doar o celula, pe masura ce creste incepe sa se formeze relatia stransa dintre mama si fat. Fatul va simti bucuria, tristetea, ingrijorarea mamei, aceasta aducand beneficii sau dezanvantaje asupra dezvoltarii acestuia
Toata lumea o sfatuieste pe viitoarea mama sa fie tot timpul cu zambetul pe buze, sa nu se ingrijoreze si sa nu faca lucruri care ar putea sa o supere, totul pentru a oferi un inceput de viata propice copilului. Pe masura ce mama este atenta la schimbarile starii ei de spirit, ea va observa ca fatul va fi mai agitat sau mai linistit, in functie de ceea ce se intampla in jurul lui. Nu trebuie sa uitam ca materialul genetic se defineste in perioada intrauterina, iar personalitatea copilului capata prin acest mod anumite linii de ghidare. Astfel, starea sufleteasca a gravidei influenteaza fara dar si poate starea de spirit generala a copilului si, ulterior, a viitorului adult.
Nu degeaba specialistii ii sfatuiesc pe viitorii parinti sa citeasca bebelusului inca din perioada intrauterina sau sa ii puna muzica linistitoare. Fatul este foarte receptiv la sunetele exterioare si va reactiona in functie de calmitatea sau nervozitatea pe care mama o simte. De asemenea, parintii, dar mai ales mama, sunt sfatuiti sa vorbeasca cu fatul zilnic pentru a il obisnui cu tonalitatea vocilor. Fizic, mama il poate alinta tot de acum. La fel cum bebelusul o gadila, ii da picioare etc. din uter, va simti si el la randul lui o alinare, asadar momentele intime cu bebelusul trebuie sa existe de la inceputul inceputului.
O mama care este trista pe tot parcursul sarcinii, care nu isi doreste copilul, va transmite fatului starea negativa, aceasta punandu-si amprenta asupra modului in care copilul va percepe lumea si a modului in care se va dezvolta din punct de vedere psihologic.
Primii ani de viata
Inca din primele zile, bebelusul va reactiona in corelatie cu ceea ce percepe de la persoanele din jurul lui: va plange daca cineva pare suparat si va rade daca simte voie buna. Mai mult, mama este persoana care va fi cel mai mult timp langa el, lucru ce le va face relatia mult mai stransa.
Atasarea de mama se dezvolta prin interactiune, numai astfel se dezvolta intr-un mod sanatos. Alaptarea, simpla comunicare in limba copilului, lecturile cu copilul sau orice alta activitate impreuna se transforma intr-o experienta de atasare. Jocurile impreuna, discutiile “intre patru ochi” si ascultarea cu atentie a ceea ce copilul are de spus sunt actiuni care pot crea o legatura puternica, durabila, pentru totdeauna.
Sugarii care au o legatura profunda cu mamele lor devin independenti la o varsta frageda. Si, dimpotriva, lipsa unei legaturi cu mama la sugari poate avea un efect pe toata durata vieţii lor. Sugarii care nu sunt legati de mamele lor sunt mai anxiosi si mai nesiguri. Aceasta legatura, de asemenea, le stimuleaza stima fata de sine. Este partea poate cea mai importanta din viaţa unui copil. Chiar si atunci cand au o viata instabila, procesul de atasare dezvoltat in primii ani de viata le permite sa fie de sine statatori si sa se bucure de relatii cu semenii. Acesti copii reusesc bine la scoala, mai ales la matematica. Legatura stransa dintre mama si copil creeaza la copil un sentiment de incredere si o atitudine pozitiva.
Daca nu a facut-o pana acum, mama va trebui sa se schimbe, sa fie mai buna, sa puna mai mult accent pe calmul caminului si sa priveasca optimist fiecare situatie, oricat de neplacuta ar fi ea. Din pacate, nimeni nu este perfect, iar proaspetele mamici se vor simti extenuate. Pentru a ajuta copilul, mama ar trebui sa faca o mica pauza si sa se gandeasca la un moment placut legat de bebelus. Cu siguranta, ea se va linisti si va merge cu mai multa dragoste (daca se poate asa ceva) si voie buna la minunea ei, astfel incat copilul probabil nici nu va simti perioada de cadere psihologica a mamei, de mai devreme.
Daca nu puteti sa va linistiti, nu clacati, rugati pe cineva, sotul, mama, soacra, sa se ocupe o scurta perioada de copil, pana reusiti sa va calmati. Nu se recomanda sa va ocupati de bebelus avand o stare de nervozitate deoarece va va simti, se va agita mai tare si va incepe sa planga, lucru care va fi picatura care va umple paharul.
Copilaria
Singura persoana care stie cel mai bine ce trebuie facut unui copil in momente dificile este mama sa. Un copil suparat, bolnav sau obosit se va simti mult mai bine in bratele mamei lui decat la oricine altcineva datorira lagaturii stranse formate anterior. O mangaiere, o poveste si un sarut pe frunte pot face minuni atunci cand si mama are starea necesara.
Comportamentul general al parintilor si mai ales al mamei are, fara dubii, o influenta importanta asupra starii emotionale a copilului. Daca un copil observa ca mama sa este trista, o va simti si el fara sa stie motivul. Este foarte important ca parintii sa fie sinceri cu copiii lor, sa le prezinte toate datele problemei pentru ca altfel ei vor crede ca starea de suparare ar putea fi cauzata de ei.
Legatura este bi-directionala, mama fiind la randul ei influentata de starea sufleteasca a copilului, simtind cand ceva nu este in regula cu acesta si determinand-o sa actioneze ca atare.
Poate multi dintre noi nu ne dam seama, dar copilul percepe lumea intr-un mod diferit fata de noi. Chiar si un moment de neatentie poate sa produca reactii negative asupra acestuia, deoarece el crede ca parintii nu il iubesc sau nu sunt disponibili pentru el, punand alte lucruri pe primul loc. Astfel, copilul creste crezand ca lumea este un loc nesigur, in care el se afla, pur si simplu, singur impotriva tuturor.
Atuul principal pe care un astfel de parinte trebuie sa il aiba este rabdarea si predispunerea la efort, atat fizic cat si psihic. Tulburarile de atasament, indiferent de tipul lor, pot fi reparate, daca parintii raman calmi si interactioneaza, pe cat posibil, cu cei mici, deoarece ei trebuie sa le demonstreze ca se afla intr-un loc sigur si plin de afectiune, in care pot avea incredere in adulti. In plus, este esential ca asteptarile tale sa fie realiste si sa sarbatoresti, cu o recompensa, fiecare pas pozitiv pe care il face copilul.
Tipuri de emotii
La copilul mic, pana in 6 luni, emotiile sunt limitate ca numar, rezumandu-se la zambet si plans. Parintele trebuie sa incurajeze exprimarea emotiilor pozitive – zambetul. Stimulii pentru acest tip de emotii sunt, de regula, exteriori, precum zambetul mamei, al tatalui, al bunicilor.
Plansul poate fi generat de un act aparent neinsemnat, precum indepartarea unei jucarii de langa copil. Aceasta emotie nu o putem numi manie, ci doar un disconfort legat de aspectul estetic al jucariei.
Dupa 6 luni, deja apar emotii noi, cum ar fi frica, frustrarea. A repeta continuu unui copil ca nu are voie sa faca ceva, starneste emotii negative, motiv pentru care acest fapt este containdicat. Frica poate fi controlata de parinte prin explicarea catre copil ca nu are motive sa traiasca aceasta emotie. Un exemplu ar fi frica de intuneric, iar solutionarea acestei probleme se face prin sederea impreuna cu copilul in intuneric, gradual, pana cand frica va disparea
Frica de singuratate, mai ales atunci cand in jurul lui nu isi mai regaseste parintii, reprezinta un tip de emotie care trebuie educata pozitiv, deoarece poate marca copilul pentru viata viitoare.
Cum ii invatam sa isi exprime emotiile?
Copiii invata, dupa cum bine stim, prin imitatie. Asadar, emotiile le invata cu ajutorul reactiilor noastre, ale adultilor.
Modul in care actionam noi ii ajuta pe ei sa reactioneze, sa constientizeze tipul emotiilor, pozitive sau negative, cand trebuie sa rada, cand sa se bucure sau cand sa se intristeze, sa fie nervos sau suparat. La unele emotii, trebuie sa reactioneze, iar pe altele trebuie sa le ignore.
Atunci cand copilul incepe sa vorbeasca, se dezvolta limbajul, acest lucru ajutandu-l in exprimarea emotiilor Exista tehnici de linistire, de control cum ar fi: muzica, jocul cu jucariile preferate, plimbarea in aer liber, interactionarea cu alti copii.
Atunci cand plange, nu trebuie sa apara iritatia parintelui, deoarece ii va intensifica reactia de suparare. Parintele trebuie sa fie calm, sa vorbeasca linistit, sa-i explice ca motivul pentru care plange nu este important si ca este alaturi de el mereu, ca il intelege. Atunci plansul va inceta. Astfel il invatam sa discearna reactiile emotionale.
8 moduri de a educa emotiile copilului
• Sa radem impreuna. Emotiile pozitive, bucuria de a fi impreuna, il stimuleaza si asa il invatam sa se bucure de ce este frumos si placut.
• Sa ne bucuram de entuziasmul lui. Acest lucru il va ajuta sa-si exprime emotiile pozitive prin optimism si voiosie.
• Sa laudam copilul de fiecare data cand merita. Astfel, el va invata multumirea sa, dar si pe cea a parintelui.
• Sa ascultam ceea ce doreste sa spuna prin gesturi sau cuvinte. Este important sa ii aratam ca avem timp suficient pentru el, ca nu il ignoram si ca este cea mai importanta persoana pentru noi.
• Sa il intelegem. Atunci cand greseste, putem chiar sa il lasam sa greseasca. In viata se intampla mereu sa gresesti. Copilul trebuie sa inteleaga ca uneori greseste si ca aceste momente trebuiesc depasite. Nu dorim perfectiunea din partea lui, dar trebuie sa-i explicam ca a gresit, de ce a gresit si ca nu trebuie sa mai greseasca.
• Sa il incurajamin in finalizarea unei actiuni, in depasirea unei situatii neplacute, in gasirea unor solutii, atunci cand ele sunt necesare.
• Atunci cand este la varsta la care poate intelege, sa ii vorbim despre emotii, nu doar despre emotiile pozitive, cat si despre cele negative, despre cum se manifesta ele. Da-i exemple din jurul sau.
• Sa-l lasam sa se bucure de joaca si de activitatile specifice copilariei.
Crizele emotionale. Ce este de facut?
Una dintre problemele cu care se confrunta parintii este gestionarea crizelor emotionale. Toti trecem, de-a lungul vietii, prin crize emotionale, dar copiii sunt cei care au nevoie de cel mai mult sprijin in gestionarea acestora.
Mai cu seama la copiii mici, exista momente cand parintii intampina greutati in rezolvarea acestora. Motivul este imposibilitatea copilului de a isi exprima clar emotiile, dorintele.
De exemplu, la copiii de pana la 3 ani, aceste crize emotionale au o manifestare violenta, plans cu tipete, lovituri de pumni, dat din picioare. De ce asa? Deoarece copilul mic descopera acum realitatea din jurul lui. Apar dorintele, iar atunci cand raspunsul parintilor este negativ, apar si reactiile copiilor.
De fapt, aceste crize emotionale fac parte integranta din dezvoltarea emotionala. Acesta este modul prin care invata ca nu tot ceea ce doreste se poate si realiza. O explicatie expusa cu calm, rabdare si consecventa poate invata copilul care este diferenta dintre lucrurile ce ii sunt permise si cele care ii sunt interzise. Claritatea si fermitatea explicarii motivelor pentru care nu are voie sa faca acel lucru este un factor important in reusita, intareste relatia copil – mama si il va ajuta ca pe viitor sa isi exprime emotiile intr-un mod diferit.
A nu ceda poate fi cheia succesului in aceste exprimari emotionale. Copilul va intelege in final ca oricat de puternica si de violenta ar fi manifestarea, daca acel lucru nu ii este permis, nu va trebui sa il faca.
De exemplu, cea mai banala activitate, cumpararea unei jucarii, poate starni o avalansa de emotii. Cum il invatam sa reactioneze? Dupa alegerea jucariei dorite, fapt ce starneste emotii pozitive, este nevoie de explicatii pentru a il convinge sa se comporte frumos cu acea jucarie, precum “nu tragem de par papusa, pentru ca o doare” sau “nu stricam masina, trantind-o, petru ca se strica motorul”.
Atunci cand jucaria aleasa nu poate fi cumparata din diferite motive, iar copilul reactioneaza prin emotii negative, tot explicatia si calmul sunt cele care ne scot din impas. Expunerea motivelor, dar mai ales speranta ca va veni un moment cand va exista posibilitatea cumpararii acelei jucarii, de exemplu de ziua lui, aplaneaza exprimarea negativa a emotiilor.
Emotiile copiilor si familiile mono-parentale
O situatie speciala o reprezinta copiii care sunt crescuti de un singur parinte, din diverse motive. In acest caz, intre copil si parinte se creeaza o legatura mai stransa. Stresul unicului parinte este mai mare, ceea ce implica eforturi suplimentare pentru a pastra echilibrul emotional in familie. Este doar unul, care trebuie sa ingrijeasca atat fizic, cat si psihic copilul, doar unul care sa-l asculte, sa-l linisteasca, sa-l sustina.
In acest tip de familie, copilul se maturizeaza timpuriu, unicul parinte avand tendinta de a il trata ca pe un adult. Acest lucru este pozitiv pentru dezvoltarea ulterioara din punct de vedere emotional, dar exista si consecinte negative, cum ar fi nesiguranta conferita de lipsa celui de-al doilea parinte, pierderea increderii in oameni.
Echilibrul si intelepciunea unicului parinte pot compensa lipsa celuilalt parinte, caz in care, din punct de vedere emotional, copilul se poate dezvolta normal.
Copilul invata incet, incet sa isi exprime emotiile, fie ele pozitive sau negative, sa reactioneze corect, sa depaseasca ceea ce ii creeaza neplaceri. Modul in care invata acum, in copilarie, cum sa reactioneze si cum sa isi exprime emotiile, va fi, in general, si modul in care va reactiona si se va exprima in viata de adolescent si chiar cea de adult.
La un moment dat, dupa ce ajunge la un echilibru emotional in familie, copilul va invata sa-si exprime emotiile, fie prin gesturi, fie vorbind despre acestea. Important este sa fie cineva langa el care sa il asculte.
Comportamentul nostru se oglindeste in dezvoltarea emotionala a copilului, ne oglindim in ceea ce face copilul, in felul in care reactioneaza la emotii, fie ele pozitive sau negative. Mamele sunt cele care le formeaza inteligenta emotionala, asta insemnand ca vom avea un copil care constientizeaza emotiile proprii, dar si pe ale celor din jur, care este capabil sa vorbeasca despre ele, care poate depasi cu usurinta situatiile grele din punct de vedere emotional.
Daca simtiti ca nu va puteti conecta cu copilul vostru, daca va simtiti sufocate si va este teama atunci este necesar sa aveti grija in primul rand de voi. Copilul este oglinda voastra si va va atrage atentia asupra aspectelor psihologice care nu va plac si de care fugiti. Este extrem de important sa apelati la psihoterapie atunci cand va dati seama ca propriile probleme va perturba relatia cu copilul si cu cei din jur deoarece puteti sa pierdeti o perioada importanta din viata voastra si a copilului vostru.

Psiholog Avramescu Mihaiela